UNIVERSITATEA „PETROL SI GAZE” PLOIESTI
FACULTATEA: ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIE
Studentă: Panait Gabriela
Grupa: 4526
Rolul educaţiei în societate
1. Relaţia educaţie-societate
Educaţia constituie o componentă a existenţei socio-umane, fiind astfel un proces în desfăşurare, un dat nemijlocit intrinsec acestei existenţe. Educaţia poate fi concepută, într-o accepţiune mai largă, ca o întalnire între individ şi societate şi întrega viaţă socială poate fi marcată de acest schimb permanent.
Prin caracterul său uman, educaţia este o acţiune ce se desfasoară în mod conştient potrivit unor finalităţi stabilite în prealabil, ea are, deci, un sens intenţional care vizează un rezultat bine conturat. In funcţie de aceste finalităţi, sunt selecţionate apoi valorile ce urmează a fi transmise, sunt alese metodele şi mijloacele cele mai potrivite pentru a realiza transmisia, se asigura o organizare corespunzatoare a activităţii, în aşa fel încât să obţină rezultatul scontat.
In cadrul istoriei, educaţia s-a dezvoltat odată cu societatea şi a acţionat ca un factor de progres, vehiculând valorile materiale şi spirituale în decursul veacurilor. Cea mai preţioasă valoare pe care a creat-o educaţia, ca element al culturii este omul, personalitatea umană, fiind o condiţie a existenţei umane, o necesitate vitală pentru dezvoltarea societăţii, asigurând o legatură continuă între generaţii şi în toate sferele sociale. In general, educaţia este determinată de baza economică a societăţii, se dezvoltă şi se schimbă odată cu aceasta.Transformările care au loc în baza economică şi în viaţa socială determină schimbări în educaţie, ea se adaptează noilor condiţii sociale create.
O înţelegere profundă a relaţiei dintre societate şi educaţie poate fi realizată numai pornind de la teza potrivit căreia socialul este o rezultantă a interacţiunii şi convieţuirii oamenilor. In interiorul său educaţia ne apare ca acţiune socială care mijloceşte şi diversifică relaţiile dintre om şi societate, favorizând astfel dezvoltarea omului prin intermediul societăţii şi a societăţii prin intermediul oamenilor. In consecinţă, educaţia omului şi transformările sociale pe care le realizează sunt într-o relaţie de reciprocitate, în sensul că omul educat, actionând asupra societăţii, paralel cu transformarea acesteia, se transformă pe el însuşi, rezultat care, la rândul său, se va repercuta din nou asupra societăţii.
2. Funcţiile educaţiei în societate
In societate, educaţia are trei mari funcţii:
• Selectarea şi transmiterea valorilor de la societate la individ; un asemenea transfer de valori se realizează şi prin alte acţiuni şi activităţi sociale. Selectarea şi transmiterea valorilor de la societate la individ, ca funcţie a educaţiei, presupune ca cele două operaţii să se realizeze pe baza unor principii pedagogice şi în conformitate cu anumite particularităţi psihice. Pe masură ce societatea evoluează, ritmul de acumulare a valorilor este tot mai intens, cauza pentru care principiile după care se face selectarea şi transmiterea se restructurează continuu. Cele două operaţii se afla într-o dependenţă reciprocă, deoarece o selectare adecvată se va rasfrânge pozitiv asupra transmiterii, după cum o raţionalizare a acesteia va avea repercusiuni pozitive asupra selecţiei.
• Dezvoltarea conştienta a potenţialului biopsihic al omului. Ca acţiune socială, educaţia vizează omul conceput ca un tot unitar, ca fiinţă biopsihosocială. In consecinţă, ea este întotdeauna dependentă de anumite particularităţi biopsihice, urmărind în acelaşi timp dezvoltarea lor. Această funcţie este realizabilă pe baza fundamentării acţiunii educaţionale şi valorificării descoperirilor psihologice. Prin această funcţie, educaţia răspunde unor nevoi individuale şi prin intermediul acestora, unor nevoi sociale.
• Pregătirea omului pentru integrarea activă în viaţa socială. Intrucât educaţia are sarcina de a pregăti omul ca element activ al vieţii sociale, ca forţă de muncă, ca subiect al vieţii sociale, putem afirma că prin această funcţie, educaţia răspunde unor necesităţi pe care societatea le ridică în faţa oamenilor ca elemente ale vieţii sociale şi prin intermediul unor nevoi individuale.
3. Rolul educaţiei în societatea contemporană
Este evident că în condiţiile unei evoluţii rapide a societăţii şi implicit a educaţiei şi cunoaşterii, multe dintre cunoştinţele şi practicile valabile astăzi vor fi mâine depăşite, învechite. Este de asteptat ca într-o perioadă marcată de atâtea şi atâtea mutaţii tehnologice şi de apariţia unor noi forme de organizare a educaţiei şi a muncii, competenţele specifice să devină şi ele rapid depăsite. Nevoia de reactualizare, de educaţie şi învaţare continua vor fi în creştere. Dar ceea ce este mai important este faptul că nevoile de cunoaştere şi de acţiune ale societăţii si ale membrilor ei vor fi altele decât cele de până acum. Viitorul creează cerinţe din ce în ce mai înalte. De exemplu, oricât de bună ar fi pregătirea teoretică, selecţia cunoştinţelor pertinente şi utilizarea lor în rezolvarea unor situaţii noi vor face apel la un ansamblu de aptitudini intelectuale şi abilităti de grad înalt; la structuri mentale de ordin superior pe măsura unor cerinţe mai largi de adaptare şi mobilitate. Dar de cea mai mare trecere se vor bucura:
• Dezvoltarea şi modelarea inteligenţei, înţeleasă ca o multitudine de potenţialităţi sau tipuri de inteligenţă;
• Dezvoltarea capacităţii de învăţare, cea mai omeneasca dintre capacităţile umane.
Acum se promoveaza noi sisteme educaţionale, bazat pe proceduri elevate, pe strategii mai pronuntat formative ca sa pună mai bine în valoare potenţialul intelectual al celor aflati pe băncile şcolii. In stransă legătură cu aceste evoluţii se constată şi o accentuare a nevoii şi a dorinţei de a învăţa mai mult pe cont propriu, ca efort autohton, încât există tendinţa de generalizare a unui alt stil de educaţie, de viaţă, de cunoaştere. Un stil axat pe trebuinţa de regenerare a propriei cunoaşteri prin efort personal neîncetat. Acesta echivaleaza cu o reconsiderare a lui „a şti” în raport cu demersul cunoaşterii şi cu o reconsiderare a lui ”a face” şi ”a fi”, ca valorificare a cunoaşterii avansate. Un efort de apreciat, fără îndoială, care deschide perspectiva dezvoltării aptitudinii de a învăţa singur, de o instruire autonomă, independentă. Astfel de sisteme vor câştiga în extensiune deoarece însuşirea pe această cale a cunoştinţelor răspunde mai bine unor motivaţii interioare de formaţie şi de autodepăsire, de desăvârşire, fiecare individ având posibilitatea să-şi cultive şi să-şi pună mai bine în valoare propriile capacităţi de aptitudini. Urmând această direcţie, individul are toate şansele să devină autorul propriului său progres intelectual, cultural şi profesional, să joace un rol din ce în ce mai important în dezvoltarea propriilor facultăţi cognitive, a propriei formaţii.
Din punct de vedere pedagogic, transpunerea în viaţa acestui deziderat are o semnificaţie cu totul aparte - aceea a trecerii spre un stadiu calitativ nou în ceea ce priveşte atitudinea faţă de educaţie şi implicit, învăţătură. Un salt care cere viitorului absolvent să fie versat în învăţătura autodirijată şi să dovedească iniţiativă şi răspundere, un mod superior de a se integra unui curs specific societăţii contemporane.
4. Educaţia - fenomen social
Educaţia este proprie societăţii umane, deoarece reprezintă o activitate conştientă şi organizată, în absenţa căreia societatea nu poate exista şi progresa. Fiind inzestrati cu constiinţa, dăruiţi cu educaţie pentru cizelare, educaţie, formarea personalităţii, activarea în planul social, oamenii gândesc, elaboreaza în prealabil pe plan mintal ceea ce ulterior vor desfăşura în mod concret, sunt animati de anumite intenţii, procedează în conformitate cu o comandă socială, se conduc după anumite principii şi norme pe care le cunosc într-o masură mai mare sau mai mică, într-un cuvant, activitatea educaţionala se desfasoară în cunoştinţă de cauză şi are un caracter educaţional.
BIBLIOGRAFIE
A. Comovici - Psihologie generala, Ed Polirom, Iasi, 1996
A. Cosmovici, M. Golu. P. Popescu-Neveanu, A. Tucicov-Bogdan, Probleme fundamentale ale psihologiei, Ed. Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1980
Oana Panagoret, C.M.Armeanu, Tehnici de superinvatare, Ed. Tipoalex, Alexandria, 2001
duminică, 30 mai 2010
LUCRARE CONCURS
UNIVERSITATEA “PETROL SI GAZE”, PLOIESTI
STRESUL LA ADOLESCENTI SI IMPLICATIILE ACESTUIA IN PLAN EDUCATIV
COORDONATOR: AUTOR:
MIHAELA SUDITU BUDICA ANA-MARIA
gr. 4528. P.I.P.P
-2010 –
CUPRINS
Argument........................................................................ 3
Capitolul 1. Stresul psihic. Delimitari conceptuale. Manifestare. Metode de reducere a strsului.
1.1. Conceptul de stres..................................................... 4
1.2. Eustres-ul sau “stresul pozitiv”................................. 4
1.3. Distres-ul sau “stresul negativ”................................. 5
1.4. Toleranta la stres....................................................... 5
1.5. Stresul – raspuns in fata situatiilor stresante-........... 6
1.6. Cum recunoasten stresul. Simptome........................ 7
1.7. Metode, tehnici de reducere a stresului.................... 8
Capitolul 2. Ipoteze. Obiective. Esantion. Metode si instrumente de cercetare.
2.1. Ipotezele si obiectivele cercetarii.............................. 11
2.2. Esantionul.................................................................. 11
2.3. Metode si instrumente folosite.................................. 12
Capitolul 3. Rezultate. Analize. Solutii.
3.1. Rezultate. Interpretare cantitativa............................. 13
3.2. Interpretare calitativa................................................ 14
3.3. Analize...................................................................... 15
3.4. Solutii........................................................................ 15
Concluzii............................................................................ 17
Anexe................................................................................. 18
Bibliografie…………………………………………….... 22
-Argument-
Motivul care m-a facut sa aleg aceasta tema de cercetare a fost faptul ca in timpul liceului am cunoscut diversi profesori, fiecare cu metodele proprii de predare si evaluare si am observat ca modul in care acestia evalueaza, provoaca o serie de stari din partea elevilor cum ar fi : tensiune, incordare sau diconfort dar si interes, preocuparea fata de subiect.
Un alt motiv pentru care am ales aceasta tema a fost faptul ca unii adolescenti, desi au probleme prefera sa nu discute nici cu profesorii nici cu psihologul scolii iar stresul acumulat din cauza reprimarii unor motivatii(trebuinte, dorinte, aspiratii) sau imposibilitatea rezolvarii unor probleme pot duce la absenteism, comportamente indezirabile si abandon scolar.
Cand ne gandim la stresul provocat de mediul scolar in general nu trebuie sa ne gandim doar la evaluare sau la cerintele din partea profesorilor ci trebuie sa ne gandim la multiplele schimbari ce au loc in adolescenta si care daca nu sunt percepute ca niste lucruri normale, care se intampla tuturor , pot provoca nesiguranta in fortele proprii, stima de sine scazuta, izolere, stres si chiar depresie.
Pentru adolescenti, scoala reprezinta locul unde acestia isi etaleaza vestimentatia, infatisarea fizica, vocabularul, banii. Toti vor sa arate ca sunt diferiti, ca se pot integra intr-un grup de prieteni, ca pot tine piept adultilor (in acest caz profesorilor) prin impotrivirea fata de reguli, activitati neacceptate in interiorul scolii cum ar fi: fumatul, consumul de alcol, consumul de droguri, limbajul vulgar, vestimentatia nepotrivita impreuna cu machiajul si frizuri excentrice . Toate aceste comportamente in interiorul scolii atrag atentia asupra faptului ca exista o problema.
Asadar mi-am propus ca prin aceasta cercetare sa identific principalii factori stresori, modul in care elevii reactioneaza in prezenta acestora si modalitatea prin care se pot rezolva aceste probleme .
Scopul meu este sa aflu cum percep adolescentii starea de stres si daca sunt constienti de existenta acesteia si prin ce mijloace reusesc sa-i faca fata, daca apeleaza la psihologul scolii si daca nu, dince cauza nu o fac.
Vreau sa aflu ce metoda de evaluare le trezeste interesul sau li se pare cea mai eficienta, daca ii influenteaza felul de a fi al profesorilor , daca fac fata fluxului de cunostinte ce trebuiesc insusite.
As dori ca prin rezultatele optinute din aceasta cercetare sa-mi dau seama cum putem sa transformam scoala intr-un loc in care elevii se simt in siguranta, in largul lor, unde li se respecta toate drepturile, unde evaluarea reprezinta doar o modalitate prin care profesorul sa-si dea seama de nivelul de conostinte al elevului si nu una prin care sa-pedepseasca, unloc in care adolescentul isi formeaza personalitatea , unde pot stabili relatii bazate pe respect si incredere cu profesorii lor, cu dirigintele, colegii, in final un loc in careelevii vin impinsi de o motivatie intrinseca si nu de frica evaluarii.
Cap. 1. Stresul psihic.Delimitari conceptuale. Manifestari. Metode de reducere a stresului.
1.1.Conceptul de stres;
Datoram lui Selye introducerea conceptului de stres definit ca o reactie generala nespecifica a organismului la actiunea externa a unor factori –agenti stresori- de natura variata: fizica, chimica ,biologica si psihica.
O definitie sintetica actuala a “stresului general este cea data de A.von Eiff”:”reactie psihofizica a organismului generata de agenti stresori ce actioneaza pe calea organelor de simt asupra creerului,punandu-se in miscare –datorita legaturilor cortico-limbice cu hipotalamusul- un sir intreg de relatii neuro-vegetative si endocrine cu rasunet asupra intregului organism”
Mai recent Deverenco prezinta o definitie psiho-biologica a stresului, inspirata de teoria cognitiva a stresului elaborata de scoala lui Lazarus. Astfel,in aceasta definitie accentul este pus pe ”dezechilibrul biologic, psihic si comportamental ,dintre cerintele mediului fizic ambiental sau social si dintre resursele –reale sau percepute ca atare- ale omului de a face fata (prin ajustare sau adptare) acestor cerinte si situatii conflictuale.” (Deverenco 1998)
Odefinitie mai potrivita, oarecum descriptiva –dar incluzand majoritatea circumstantelor de declansare a stresului- data de M.Golu: “stare de tensiune, incordare, disconfort, determinata de agenti afectogeni cu semnificatie negativa (in cazul distres-ului) sau pozitiva (in cazul eustres-ului)”, de frustrare sau reprimare a unor motivatii (trebuinte, dorinte, aspiratii inclusiv subsolicitarea), de dificultatea sau imposibilitatea rezolvarii unor probleme. (“Elemente de psihosomatica generala si aplicata” I.B.Iamandescu, pag. 42.)
1.2. Eustres-ul sau “stresul pozitiv”
Eustres-ul sau “stresul pozitiv”poate avea aceeasi intensitate ca distres-ul sau stresul negativ, numai ca actioneaza in sens opus, are efecte benefice asupra organismului uman si apare in cazul in care agentii stresori au o semnificatie favorabila pentru individ declansand veritabile afecte pozitive (bucurie intensa, extaz, triumf, rasul in hohote), rasul avand cel mai benefic rol asupra organelor si aparatelor insa, in cazuri izolate poate declansa o criza de astm si chiar decesul in cazul persoanelor cu cardiopatii severe.
Eustres-ul este un stres pshihic acut (fericirea)-atunci cand este cronica-, nu are amplitudinea paroxistica a stresului dar constituie un fundal afectiv (cu numeroase conotatii cognitive si emotionale), cu un rol favorabil asupra individului, in plan psihic si somatic, manifestarea frecventa a eustres-ului producand o crestere a imunitatii antiinfectioase si antitumorale.
Stresul psihic reprezinta doar o parte din totallitatea formelor de stres la care este supus in mod curent organismul uman. dintre celelalte forme de stres care pot onfluenta organismul amintim aici stresul fizic (de exemplu, insolatia), stresul chimic(de exemplu, o intoxicatie) si stresul biologic (de exemplu, o infectie cu un germen patogen).
Stresul psihic (sau psihologic, dupa unii autori) reprezinta insa o categori aparte prin faptul ca, desi stimulii se pot afla la exterior, cauza stresului se afla in psihicul uman, ea este o reprezentare mintala a unai situatii pe care se grefeaza un coeficient emotional-afectiv si care poate duce, in cazul distres-ului, la dereglari si disfunctii ce pornesc de la nivel cognitiv si se pot extinde pana la nivel fiziologic. (“Psihologia adolescentului si a varstelor adulte” Ana-Maria Marhan si Cristian Vasile, pag.76.)
Stresul este un proces in care relatia dintre o persoana si mediu se schimba, iar organismul incearca sa gestioneze(coping-cope) agentul stresor. Procesul implica patru etape:
1) Stresorul este perceput ca o amenintare.
2) Organismul isi mobilizeaza resursele pentru aparare.
3) Organismul incearca sa reziste sau sa-si ajusteze anumite functii ca raspuns la agentul stresor.
4) Apare unul dintre urmatorele trei rezultate:
- adaptare;
- neadaptare si tensiune (dezechilibrare, boli);
- adaptare initiala cu tensiune reziduala (sau adaptare intarziata).
Stresorii variaza in intensitate si gradul de amenintare al persoanei\populatiei, ceea ce a determinat impartirea lor in agenti stresori care perturba excesiv si brusc viata unui individ si care determina stresul acut si agenti care afecteaza cate putin zi de zi sau periodicfara a induce perturbari excesive si bruste si care determina stresul cronic. (“Psihologia adolescentului si a varstelor adulte” Ana-Maria Marhan si Cristian Vasile, pag.76.)
1.3. Distres-ul sau “stresul negativ”
Distres-ul este diferit fundamental de eustres atat din punct de vedere al agentilor stresori (care sunt stimuli cu semnificatie negativa pentru individ), cat si al consecintelor sale pentru organism care sunt in general nefavorabile.Distres-ul este o notiune care desemneaza stres-urile cu potential nociv pentru organism. in general, in literatura de specialitate se face referire la acest tip de agenti nocivi, chiar daca este utilizata denumirea generica da stres. In cazul distres-ului sunt eliberate catecolamine (in special noradrenalina si adrenalina) –care pot favoriza bolile cardio-vasculare- si cortizolul, care scade rezistenta organismului fata de infectii si fata de cancer. („Psihologia adolescentului si a varstelor adulte”, Ana-Maria Marhan si Cristian Vasile, pag. 77.)
1.4. Toleranta la stres
Abilitatea de a face fata sau de a trece cu bine peste anumite evenimente sau situatii stresante fara a dezvolta simptome fizice sau emotionale se numeste toleranta la stres. Aceasta abilitate se bazeaza pe 1.-capacitatea de a alege mai multe actiuni pentru a face fata stresului adica de a alege metoda potrivita pentru situatuia respectiva; 2.-o dispozitie optimista fata de noi experiente si schimbare in general si fata de abilitatea de a rezolva problemele eficient; 3 –un sentiment ca poti controla sau influenta situatiile stresante ramanand calm si mentinandu-ti controlul.
Toleranta la stres include si necesitatea de a avea mai multe raspunsuri pentru situatiile stresante. Aceasta se asociaza cu capacitatea de a fi relaxat si linistit si de a face fata dificultatilor cu calm fara sa te lasi purtat de emotii puternice. Oamenii care au o buna toleranta la stres tind sa faca fata crizelor si problemelor in loc sa se dea batut in fata sentimentelor de neajutorare si deznadejde.
Anxietatea care rezulta deobicei atunci cand acest comportament (toleranta la stres) nu functioneaza cum trebuie, are un efect negativ asupre tuturor performantelor deoarece contribuie la problemele de concentrare, dificultatea de a lua decizii si probleme somatice cum ar fi tulburari ale somnului. („Emotional inteligence and your success”, Steven J.Stein,Ph.D. and Howard E. Book, M.D, pag.192.).
Simptomele stresului pot mima boli ale inimii, plamanilor sau chiar tiroida, stresul devenind una dintre cele mai raspandite boli ale erei noastre. S-a dovedit faptul ca modul in care ne simtim are un impact enorm asupra functiilor corpului nostru –bataile inimii, ritmul respirator si tensiunea. Echilibrul emotional al unei persoane are un efect circular fata de toleranta la stres astfel cu cat esti mai stabil emotional cu atat mai mult vei face fata lovitururilor vietii si te vei simtii mai bine atat din punct de vedere fizic cat si psihic.
Inabilitatea de a face fata tresului poate sa duca deobicei la anxietate, depresie, o slaba concentrare, imposibilitatea de a lua decizii si tulburari ale somnului impreuna cu o serie de simptome fizice cum ar fi : dificultati de respiratie, dureri in piept, diaree, palpitatii si greata. . („Emotional inteligence and your success”, Steven J.Stein,Ph.D. and Howard E. Book, M.D, pag.193).
1.5. Stresul –raspuns in fata situatiilor stresante-
Stimulul care duce la aparitia stresului se numeste stresor. Exista doua categorii de factori stresori(Girdano, Everly&Dusek 2001.):
a . „psychosocial stressors” (include stresori bazati pe personalitate)
b . „biogenic stressors”
Stresorii psihosociali au devenit factori de stres prin interpretarea cognitiva a evenimentului, acesta fiind modul in care au fost interpretati, sensul care le-a fost repartizat.(Ellis, 1973; Lazarus, 1966,1991; Lazarus &Folkman, 1984; Meichenbaum, 1977). Selye spunea : “It’s not what happens
to you that matters, but how you take it.” (Nu conteaza ce ti se intampla, ci cum reactionezi la ceea ce ti se intampla). Epitectus :”Men are disturbed, not by things, but the views which they take of them”.(Oamenii nu sunt deranjati de lucruri in sine ci de viziunea pe care o au despre ele)
“Biogenic stressors”nu necesita o apreciere cognitiva pentru a presupune calitatile factorului stresor. (“A Clinical Guide to the Treatment of the Human Stress Response”, George S.Everly, Jr.& Jeffrey M. Lating, pag. 9.)
Kirtz si Moos (1974), spuneau ca stimulii sociali nu afecteaza in mod direct individul, ci mai degraba reactiile individului fata de mediul inconjurator sunt in concordanta cu interpretarea pe care o face stimulilor mediului. Aceste interpretari sunt influentate de variabile cum ar fi componentele personalitatii, statusul si comportamente ale rolului social.
Stresul este un raspuns sau o reactie la anumiti stimuli. Notiunea stresor-raspuns la stres este ilustrata in figura 1.1. .) (“A Clinical Guide to the Treatment of the Human Stress Response”, George S.Everly, Jr.& Jeffrey M. Lating, pag. 9.)
Raspunsul a stres reprezinta o reactie fiziologica dupa cum este definit in traditia Selyeana, “un mecanism fiziologic de mediere”. Mai specific raspunsul la stres poatefivazut ca o legatura fiziologica intre orice stresor dat si efectul sau asupra unui organ . (fig. 1. 2.) (“A Clinical Guide to the Treatment of the Human Stress Response”, George S.Everly, Jr.& Jeffrey M. Lating, pag. 9.)
Figure 1.2. The stress response as a mechanism of mediation
1.6. Cum recunoastem stresul. Simptome.
Stresul se manifesta in mod dierit de la persoana la persoana, indicatori ai stresului putand fi fizici -tensiune in gat, spate sau umeri, dureri de cap dificultati in respiratie,somn intrerupt, pierderea apetitului, dureri si intepaturi de inima- si psihici –ni se strica dispozitia, aparitia anxietatii si a depresiei, aparitia unor ganduri ca: “Asta este prea mult de suportat; Nu mai pot sa fac fata; Cum sa ies din asta?;Mi-as dori ca problemele mele sa dispara pur si simplu; Poate face cineva ceva ca sa ma ajute?”
Din punct de vedere comportamental majoritatea persoanelor se comporta la fel, nu pot sta locului, merg de colo, colo framantandu-simainile, isi misca mana prin par. Opusul agitatiei este de a sta nemiscat uitandu-te in gol ore intregi, sau te retragi devreme la culcare unde te uiti pe tavan.(„Emotional inteligence and your success”, Steven J.Stein,Ph.D. and Howard E. Book, M.D, pag.195.).
Referitor la comportamentul individual in cursul unui stres psihic-cronic in special- remarcam excese referitore la substitutul drogului (tigari, alcol, cafea) , scaderea randamentului profesional, refuzul muncii si al adoptarii responsabilitatilor, inchiderea in sine, neglijarea aspectului fizic ca si a unor norme sociale (Luban Plozza si colab.)
Stresul psihic este deci o reactie de adaptare la o multitudine de factori rezultand intr-o situatie care solicita structurile reglatoare, cele mai inalte ale organismului (psihicul) amenintandsa le deregleze activitatea si celorlalte organe din subordine.Luban Plozza si colab. considera stresul ca pe o reactie la stimulii ambientali care implica semnale de aparare si de adaptare, privindu-l ca pe un sistem de protectie pentru orice tip de stimuli. (“Elemente de psihosomatica generala si aplicata” I.B.Iamandescu, pag. 47.)
Rezistenta foarte mare a psihicului dar si a celorlalte componente face in asa fel incat raspunsul adaptativ chiar daca este dat de un consum mare de energie sa nu lase urme vizibile decat asupra unui numar mic de subiecti deobicei persoane cu diferite boli. Dar in functie de individ stresul psihic lasa in urma lui doua posibile modificari ale „starii sistemului” reprezentat de intregul organism:
-cresterea fata de solicitari ulterioare identice sau similare
-aparitia unei adevarate „vulnerabilitati fata de stres” (“Elemente de psihosomatica generala si aplicata” I.B.Iamandescu, pag. 48.)
Deci stresul psihic reprezinta un moment de solicitare al intregului organism, chiar daca agresiunea agentului stresor se exercita initial asupra psihicului, deoarece acesta influenteaza prin relee multiple psihosomatice, activitatea tuturor componentelor organismului.
1.7.Metode, tehnici de reducere a stresului
In functie de personalitate exista indivizicare sunt predispusi in fata stresului acestia caracterizandu-se prin anumite trasaturi de personalitate care favorizeaza aparitia acestuia. Aceste trasaturi se numesc “trasaturi disimunogene” si reflecta o atitudine negative fata de viata stand la baza neadaptarii individuale in cazul aparitiei agentului stresor. Acestea sunt:
-firea anxioasa
-personalitatea depresiva
-nevrotismul
Trasaturile imunogene sunt trasaturi care favorizeaza adaptarea individuala in situatii de stres. Acestea pot da tonul unei stari de echilibru psihofizic al individului sau pot determina initierea unei stari de dezechilibru. Acestea sunt:
-optimismul
-rezistenta
-locul de control intern
-autoeficacitatea
Incercarea de a intelegereletia dintre evenimentele negative si abilitatea noastra de a le face fata are origini mai indepartate. In 1915, Freud presupunea ca ceea ce numea el “mecanism de aparare”, este un proces elaborat inconstient implicand stapanire de sine si rationalizari bine implementate.
La teoria lui Freud au fost adaugate alte teorii mai tarziu in 1970, de catre cercetatorii care credeau ca, din contra, situatiile stresante, deobicei elibereaza strategii constiente pe care oamenii aflati in situatii de stres le-au dezvoltat pentru a le face fata. Acestea sunt niste vesti foarte bune pentru cei care sufera de stres. Daca Freud ar fi avut dreptate, atunci procesele inconstiente ar fi trebuit sa fie sondate si descoperite prin mijloace cum ar fi terapia intensiva, o solutie dificila.
Dar daca stresul poate fi inlaturat cateodata instantaneu de catre persoanele implicate, depinzand de ceea ce-si spun lor insisisi de felul in care se comporta, atunci conditia este mult mai deschisa spre imbunatatire. (“ Emotional inteligence and your success”, Steven J.Stein,Ph.D. and Howard E. Book, M.D, pag.197.).
Daca manifestam simptome ale stresului in fata cererilor si a provocarilor, este foarte probabil sa riscam sa avem experiente emotionale de anxietate, panica sau sentimente de deznadejde, care ne va distruge abilitatea de a rezolva probleme, de a avea un comportament increzator si sigur. Simptomele psihice de tensiune cronica, -dereglari respiratorii- ne vor golii de vitalitate si ne va fi foarte dificil sa ne concentram si sa fim atenti.Toate aceste dizabilitati create vor duce cu siguranta la incompetenta si insucces.
Indivizii care nu au o buna toleranta la stres tind sa se „dezmembreze”, sa fie coplesiti prin doua modalitati:
-unii se simt foarte anxiosi si agitati, frustrati si ingrijorati, neajutorati si deznadajduiti, demoralizati si apatici.
-ceilalti s-ar putea sa nu se simta inconfortabil emotional dar pot manifesta simptome fizice ca insomnia, ritm accelerat al batailor inimii, dificultati in respiratie, greata, diaree si dureri de cap sau mancarimi necrutatoare.
Indivizii care si-au dezvoltat aceasta abilitate de toleranta in fata stresului, nu au aceste simptome si din contra raman calmi si atenti cand sunt sub presiune. Acestia nu se razbuna pe ceilalti pentru dificultatile lor, au capacitatea de a se relaxa, sunt descrisi ca rezistenti si ageri, se pot prezenta cu incredere, gandesc clar si pot evalua imprejurimile intr-un mod realistic. (“Emotional inteligence and your success”, Steven J.Stein,Ph.D. and Howard E. Book, M.D, pag.197.).
Toleranta la stres serveste ca o masura de prevenire, ajutandu-ne sa ne protejam de tensiune crescuta, boli ale inimii si ulcer. Este capacitatea de a ramane calmsi linistit, de a face fate dificultatilor fara a fi luat prin surprindere de emotii puternice. Iti da posibilitatea sa preiei controlul asupra problemelor tale una cate una in loc sa te predispui starii de panica.
Sunt trei elemente cheie care te pot scapa de stres:
-capacitatea de a planifica un curs de actiuni pozitive care sa limiteze stresul
-abilitatea de a-ti mentine o atitudine optimista in fata schimbarilor imediate si experientelor negative
-capacitatea de a simtii ca ai control sau cel putin influenta asupra evenimentelor care induc stresul.
Este foarte usor sa catastrofezi o situatie numai prin a spune „O sa am o cadere nervoasa, este absolut imposibil pentru mine sa fac asta.” Aceste credinte duc garantat la un ciclu de stari nervoase.
Atunci cand esti aglomerat sau ai primit o veste proasta trebuie sa te gandesti intotdeauna la partea buna a lucrurilor pentru ca exista o parte buna in orice. Daca nu stii ce sa faci mai intai, primul pas este de a-ti selecta prioritatile, si de a le rezolva una cate una. Toate acestea se pot realiza, iar stresul devine controlabil si panica dispare. toleranta la stres se poate invata si odata invatata, iti ofera eliberare si imbunatatirea starii de sanatate si iti da posibilitatea de a devenii mai flexibili si mai adaptabili pe viitor. (“Emotional inteligence and your success”, Steven J.Stein,Ph.D. and Howard E. Book, M.D, pag.195.).
Exista o serie de exercitii care iti pot reduce stresul si simptomele sale inconfortabile. Nu trebuie sa astepti pana te cufunzi intr-o criza ci trebuie sa faca parte din obiceiusile tale zilnice. Pentru ca se secreta endorfina aceste exercitii au un efect real in reducerea simptomelor stresului, te invioreaza si recapeti controlul asupra corpului tau. Dintre acestea amintim cateva:
“Diaphragmatic or belly breathing”, se refera la un exercitiu de respirat, trebuie sa te retragi intr-un loc izolat, sa-ti dai jos camasa, tricoul si pantofii, sa te intinzi pe spate si sa inchizi ochii. Aseaza-ti o mana pe piept si cealalta pe pantec,respira normal si observa ce se intampla. Concentreaza-te sa schimbi acel model de a respira, pastrandu-ti pieptul si cutia toracica cat mai imobil posibil trage aer prin nas si da-i voie pantecului sa se extinda si sa ajute inspiratia. Apoi expira incet prin gura partial deschisa . Prin practica vei fi capabil sa lasi pantecul sa inspire pentru tine iar contractarea acestuia va face aerul sa iasa . Repeta acest ciclu timp de 5 minute iar dupa acest timp te vei simtii revigorat si relaxat.
Poti recurge la acest exercitiu in timpul crizelor pentru reducerea tensiunii, in timp ce stai asezat, in picioare sau chiar in timp ce mergi. Daca nu poti sa inchizi ochii concentreaza-te pe un obiect din imediata imprejurare si repeta ciclurile respiratiei de cate ori vrei. (“Emotional inteligence and your success”, Steven J.Stein,Ph.D. and Howard E. Book, M.D, pag.195.).
“Acupressure” –lucreaza pe acelasi principiu ca acupunctura si masajul Shiatsu. Folosind degetul mare pentru apasare, apasa pe partea moale dintre degetul cel mare si celelalte degete din fata cu degetul de la mana cealalta. Senzatia va fi umpic inconfortabila dar nu dureroasa, mentine presiunea pret de 5 secunde, repeta si la cealalta mana si apoi repeta ciclul de inca 2 ori. Senzatia de tensiune ar trebui sa dispara. (“Emotional inteligence and your success”, Steven J.Stein,Ph.D. and Howard E. Book, M.D, pag.195.).
O alta cale de a scapa de stres este de a-ti da o “worry break” –sa spui stop grijilor pentru un timp-. Scrie o lista cu toate lucrurile pe care trebuie sa le faci pe o foaie de hartie, sigileaz-o intr-un plic si scrie un anumit timp pe el ex: 7:15 pm.. acum ca problemele au fost sigilate, trebuie sa promitica nu te vei mai gandi la ele decat cand va venii momentul scris pe plic. La acel moment scoate hartia cu lista, studiaz-o bine vreo 3 minute dupa aceea sigileaz-o la loc repetand procesul. Succes !
Cap. 2. Ipotezele si obiectivele cercetarii. Esantionul. Metode si instrumente folosite.
2.1. Ipotezele si obiectivele cercetarii
Pentru aceasta cercetare am avut urmatoarele ipoteze si obiective:
Ip.1. Daca profesorii folosesc metode adecvate pentru evaluare, atunci elevii nu mai sunt stresati de aceasta.
Ip. 2. Daca profesorii sunt mai deschisi, mai sinceri fata de elevi, atunci acestia isi vor comunica nevoile, dorintele si problemele.
Ip. 3. Daca profesorii ii considera pe adolescenti niste adulti in devenire, atunci si elevii devin mai responsabili.
Ip. 4. Cu cat mai mult inteleg elevii starile de stres si ce le provoaca, cu atat mai mult vor putea sa le faca fata mai usor.
O. 1. Stabilirea celei mai eficiente metode de evaluare a elevilor fara a provoca din partea acestora manifestari stresante.
O. 2. Identificareaunei modalitati eficiente prin care profesorii pot face pe elevi sa discute despre problemele lor.
O. 3. Stabilirea unui set de reguli care trebuiesc respectate atat de profesori cat si de elevi in vederea stabilirii unei relatii bazate pe incredere si respect.
O. 4. Stabilirea unui program in care psihologul le vorbeste elevilor despre stres si modalitatile prin care se poate reduce.
2.2. Esantionul
Am ales pentru aceasta cercetare un esantion de 88 de elevi, cuprinsi intre 16-17 ani, dintre care, 55 reprezentad clasa a X-a F si clasa aXI-a E, specializarea “Limbi moderne” in cadrul Liceului Teoretic “Stefan cel Mare ” iar 33, reprezentand clasa a X-a A si clasa a X-a B apartinand Colegiului National “Alexandru Vlahuta” – Ramnicu-Sarat, Jud. Buzau.
Elevii au fost selectati in functie de varsta , pentru a se incadra in limita de varsta a adolescentei, de nivelul de pregatire si in functie de interesul pe care il acorda scolii si activitatilor specifice acesteia.
Liceele pe care le-am ales sunt licee bune din Judetul Buzau, au rezultate foarte bune in randul absolventilor iar profesorii din cadrul acestora sunt bine pregatiti.
Interesul meu este de adescoperii factorii stresori care duc la aparitia stresului la adolescenti in mediul educativ si consider ca acesti factori vor fi mai putini in liceele bune decat in cele mai slabe (ma refer acum la metodele de evaluare folosite, prezenta psihologului in scoala, relatia dintre elevi, felul de a fi al profesorului, activitatile pe care le fac la orele de dirigentie , favorizarea elevilor si comunicarea dintre elevi si profesori) fapt ce-mi va permite sa sustin ca aceste rezultate se potrivesc unei populatii mai extinse de elevi.
2.3. Metode si instrumente de cercetare
Metoda pe care am ales-o pentru aceasta tema este “Metoda chestionarului.”
Instrumentul pe care l-am folosit este chestionarul “Sunt \ nu sunt stresat la scoala”-vezi anexe-, alcatuit din 26 de itemi dintre care 24 precodificati multiplu care sunt grupate pe teme de interes astfel:
itemii de la1-9 se refera la posibilii factori stresori generati de activitatea elevului la scoala (invatare- evaluare).
itemii de la 10-14 vizeaza relatia dintre profesori si elevi.
itemii de la 15-21 vizeaza modul in care sunt tratati elevii.
itemiide la 22-24 vizeaza relatia elevilor cu psihologul scolii si modul cum sunt perceputi profesorii de catre elevi.
Intrebarile 25 si 26 sunt deschise, sunt strict personale si se refera la modul cum se manifesta stresul in cazul fiecarui individ si care sunt modalitatile prin care reusesc sa treaca peste acesta situatii.
Am ales cele 2 intrebari deschise ca sa ma asigur ce elevii sunt familiarizati cu acest concept de stres, ca au inteles intrebarile anterioare si sa aflu exact cum se manifesta stresul in fie care caz , avand in vadere faptul ca aceste manifestari sunt diferite de la individ la individ.
Cap. 3. Rezultate . Analize. Solutii.
3.1.Rezultate. Interpretare cantitativa
1. Te consideri un elev -Majoritatea 64,7%
2. Esti capabil sa inveti tot ce ti se cere la scoala ? -Partial 60,2%
3. Esti stresat atunci cand urmeaza sa fii evaluat ? -partial 51,1%
4. Esti stresat de evaluare la toate disciplinele ? -doar la cateva 56,8%
5. Reusiti asa copiati la testele de evaluare ? -rareori 54,5%
6. Sunt profesori care favorizeaza unii dintre colegii vostrii ajutandu-I ? -da 79,5%
7. Esti stresat in timpul unui test de evaluare/ cand esti ascultat din cauza ca iti e frica sa nu: --iei o nota proasta, pentru tine conteaza media cu care termini 53,4%
8. Ce metoda de evaluare crezi ca este mai eficienta in cazul tau ? --sa existe o evaluare dupa un capitol predat 51,1%
9. Ai fost vreodata stresat din cauza ca ai fost rugat sa “chiulesti” de catre colegii tai desi tu ai vrut sa ramai la ora ? -da 50%
10. Daca ai vreo problema legata de clasa si colegi crezi ca dirigintele/a o poate rezolva ? -da 50%
11. La ora de dirigentie discutati despre problemele voastre/ alte teme legate de dezvoltarea sanatoasa a elevului ? -da67%
12. Puteti purta orice fel de discutie cu profesorii vostri ? -cu cativa 62,5%
13. Puteti sa le comunicati profesorilor ca va deranjeaza metoda de evaluare pe care o aplica la clasa ? -nu 69,3%
14. Aveti curajul sa va plangeti dirigintelui/ei despre un profesor incompetent ? -da 86,3%
15. Sunt profesori care va trateaza cu superioritate ? -cativa 60,2%
16. Sunteti luati in serios daca vreti sa propunei un anumita activitate scolara/ extrascolara ? -nu 55,6%
17. Sunteti deranjati de faptul ca sunteti tratati ca niste copii, primind mereu sarcini si ordine ? -da 51,1%
18. V-ati dorit vreodata sa fiti in alta parte decat la scoala ? -da cateva ori 69,3%
19. Sunt profesori care va plictisesc ingrozitor de tare ? -cativa 70,4%
20. Sunt pedepsiti elevii care chiulesc ? -cate odata56,8%
21. Stare de spirit a profesorului va influenteaza starea voastra de spirit ? -da 80,6%
22. Credeti ca modul de a evalua al profesorului este influentat de felul sau de a fi ? -da 57,9%
23. Psihologul scolii a vorbit la clasa voastra sa va prezinte diferite teme ? -da mai multe ori 56,8%
24. Ati avut vreodata senzatia ca nu mai puteti face fata activitatilor scolare ? -de mai multe ori 60,2%
3.2.Interpretare calitativa
Avand in vedere rezultatele optinute la intrebarile chestionarului, cu mici exceptii , majoritatea elevilor sufera de stres din cauza metodelor de evaluare (lucrari neanuntate, ascultat dupa catalog), din cauza colegilor care vor sa chiuleasca, din cauza cunostintelor ce trebuiesc insusite si carora nu le mai pot face fata.
Elevii nu-si pot marturisi nemultumirea cu privire la metodele utilizate de profesori majoritatea preferand sa fie evaluati dupa fiecare lectie predata, aceasta ar fi o metoda eficienta din punctul lor de vedere deoarece ar stii ca vor fi evaluati in fiecare zi si ar fi obligati intr-unfel sa invete constant. Dar sunt si elevi care(39,7%) consider ca cea mai buna metoda este de a fi evluat dupa fiecare capitol deoarece vor stii ca urmeaza sa fie evaluati si vor stii si ce anume sa pregateasca.
Majoritatea celor chestionati (51,1%) au recunoscut ca ii deranjeaza faptul ca sunt tratati cu superioritate de catre profesori si ca sunt considerati copii, ca nu sunt lasati sa ia decizii singuri si ca nu pot veni cu propuneri si idei care sa fie luate in seama. Aceste lucruri pot genera frustrari, nemultmiri ce pot conduce la o raceala in relatia profesor- elev aceasta putand fi perceputa de elev ca pe o lupta pe care o duce cu profesorul conducand la comportamente indesirabile din partea elevului cum ar fi: vorbe urate la adresa profesorului, chiulul de la ore, fumatul in scoala desi ii este interzis, vestimentatie nepotrivita. Acestea sunt armele cu care considera elevul ca poate lupta deoarece lupta nu este dreapta, profesorul si elevul nu sunt egali si elevul vrea sa demonstreze ca este destul de puternic, se impotriveste ca sa demonstreze ce face doar ce doreste, ca este propriul sau stapan si nu se supune.
Alti factori care genereaza stres sunt profesorii plictisitori care le pune la incercare rabdarea si asa firava in aceasta perioada. Deobicei acesti profesori nu stiu cum sa-si faca elevii sa se „indragosteasca” de disciplina pe care o predau, acest lucru tine si de felul de a fi al profesorului, sau profesorul care preda fara nici un interes , fara entuziasm.
Dispozitia profesorilor este si ea foarte importanta ,daca un profesor este nervos, va influenta elevul negativ, daca este interesat si entuziasmat de ceea ce face aceste stari vor fi preluate de elev aproape inconstient. Este posibil sa-ti trezeasca interesul o disciplina datorita felului de a fi al profesorului, daca este bine informat, cand vezi ca-ti poate raspunde la intrebari, cand este interesat de o problema pe care o pui .
Este foarte important ca profesorul sa intre in clasa zambitor, sa-i incarce cu energie pozitiva pe elevi, sa le arate ca a venit cu intentii pasnice, ca vrea sa-i ajute sa-si depaseasca conditia de nestiutori si sa devina invatati. Elevul tanjeste dupa ajutor, vrea sa stie cand face ceva bine, nu numai atunci cand greseste, elevul cauta singur daca ii este stimulata curiozitatea si este motivat, elevul vrea sa impresioneze pentru a primi atentie din partea profesorilor si colegilor acum depinde de profesor ce comportament il va face sa fie atent, faptul ca elevul a citit o carte in plus sau faptul ca vorbeste foarte urat. Si in functie de raspunsul pe care il primeste din partea profesorului elevul va actiona si pe viitor tot la fel.
3.3. Analize.
In afara de intrebarile cu raspunsuri precodificate multiplu despre care am discutat voi aduce in discutie cele doua intrebari de la finalul chestionarului:
“25.Cum se manifesta stresul in cazul vostru?”
“26.Ce modalitati utilizati pentru a scapa de stres?”
Intrebari la care am primit raspunsuri variate , dupa cum era de asteptat avand in vedere ca stresul se manifesta diferit in functie de individ, dar acele raspunsuri desi diferite se refereau la aceleasi lucruri.
Majoritatea celor chestionati au tratat cu seriozitate aceste doua intrebari si am primit raspunsuri ca (la intrebarea 25) :”sunt nervoasa”, “nu reusesc sa ma concentrez, ma doare capul”, “incep sa tremur, ma blochez”, “gandesc negativ, obseala mare”, “ma pierd cu firea, vorbesc urat”, “nu pot sa dorm”, “uit ce am invatat, ma apuca plansul”, “ma doare stomacul, nu am pofta de mancare”, etc. Simptome specifice stresului psihic.
Aceste descrieri de mai sus ne duc cu gandul la intrebarea pe care si-o pun cei care au trecut de aceasta perioada de adolescenta „Ce au tinerii din ziua de astazi?” si asa si este. In tulburarile de comportament o mare implicatie o are si stresul si nu ma refer neaparat la stresorii din mediul educativ.
Aceste raspunsuri m-au convins ca elevii cunosc conceptul de stres si sunt si constienti de acest lucru. Dar m-au mai lamurit si in alta privinta, ca intradevar adolescentii chiar sunt stresati un lucru nu tocmai imbucurator si recunosc ca nu eram prea convinsa de faptul ca rezultatele vor iesi pozitive cand mi-am ales tema.
Acesta este un lucru ingrijorator, dar mai ingrijorator este faptul ca desi adolescentii manifesta simptome ale stresului, acestia nu comunica cu nimeni , parintii chiar nu stiu ce se intampla, iar ei nu apeleaza la nici un ajutor de specialitate, unii chiar crezand ca aceste manifestari sunt normale.
La intrebarea 26. am avut chiar surprize in ceea ce priveste modul in care incerc adolescentii sa reduca starea de stres: „ascult muzica la volum maxim”, ”chiulesc de la scoala”, „ma joc pe calculator / telefon”, „ii iau pe colegi la bataie, injur profesorii”, „fumez, beau o cafea, consum alcol”, „ma izolez, nu mai vorbesc cu nimeni”, „incep sa plang, incerc sa uit ce ma deranjeaza”, „de obicei imi este imposibil sa scap de stres, nu ma pot autocontrola,”, „incerc sa fac ceva care imi place”, „ies la plimbare / in oras cu prietenii”, „vorbesc cu un prieten”.
Ce este ingrijorator este faptul ca foarte putini (5,6%) au spus ca vorbesc cu cineva , si foarte multi (45%) au spus ca beau cafea, consuma alcol, si (56,8%) nu vorbesc cu nimeni, se izoleaza, iar unii subiecti aveau ambele variante (izolare si consum de alcol,tigari).
.
3.4. Solutii
Ca o prima solutie la aceasta problema propun prezentarea de catre psihologul scolii a unor programe de informare despre aceasta tema, cu implicatiile pe care le are stresul asupra starii de sanatate, asupra comportamentului unei persoane.
O a doua solutie este de a informa parintii si profesorii –care cred ca elevii sunt prea mici ca sa fie stresati, ca nu au probleme serioase- despre aceasta problema.
O a treia solutie este de a rezolva problema de comunicare dintre profesori si elevi iar pentru aceasta am adaptat un set de reguli pentru parinti („Psigologia adolescentului si a varstelor adulte”, Ana-Maria Marhan si Cristian Vasile) si l-am transformat intr-un set de reguli pentru profesori- vezi anexe-.
Si o ultima solutie este aceea de a primi ajutor de specialitate in cazurile mai grave in care nu stiu ce sa mai faca pentru a se relaxa, de o primi sugestii de exercitii care reduc starea de agitatie si tensiune si cateva sfaturi in ceea ce priveste consumul de cafea, alcol si tigari pentru a reduce stresul.
Concluzii
Inca de la inceput m-a interesat aceasta tema, am fost curioasa sa aflu daca adolescentii din zilele noastre sunt intradevar stresati sau o spun referindu-se la altceva. Trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam ca 96,5% dintre adolescentii chestionati sa manifeste simptome ale stresului, mai mult sau mai putin grave.
Cred ca stresul in cazul acestor adolescenti se manifesta destul de putin dar totusi cred ca are o destul de mare influenta asupra modului in care se comporta elevii, in modul in care interactioneaza cu profesorii , cu colegii lor dar felul cum se privesc pe ei insisi.
Date fiind aceste rezultate,un lucru sigur pe care il voi face va fi sa ma intorc la liceele in care am aplicat chestionarul si sa le comunic rezultatele si sa le propun un program de informare despre stres si implicatiile lui in activitate elevului si sper sa nu fiu tratata cu indiferenta.
Anexe
Reguli pentru p rofesori si elevi:
PROFESORI ELEVI
-respectati intimtetea elevului -respectati intimitatea profesorilor
-oferiti nu doar sfaturi ci si axemple de comportament -consultati-va cu profesorii/dirigintele pentru rezolvarea problemelor voastre
-incurajati ideile(cautarile) elevului -luati in considerare drepturile profsorilor
-pastrati secretele incredintate -fiti politicosi cu profesorii mai ales in clasa
-nu fiti exagerat de exigent -nu va criticati profesorii
-incercati sa tratati elevul ca pe un adult responsabil -priviti-va in ochi profesorii in timpul conversatiei
-uitati-va in ochii elevului in timpul conversatiei -respectati dorintele lor chiar si atunci cand sunt absenti
-veniti in sprijinul elevului chiar si atunci cand el nu este de fata -acceptati supravegherea si grija profesorilor
-considerati-va responsabil pentru comportamentul elevului -respectati aprecierile si evaluarile profesorilor chiar si atiunci cand vi se par demodate
-nu criticati aspru alegerile elevului
SUNT/ NU SUNT SRESAT LA SCOALA
1. Te consideri un elev
-bun
-mediu
-mai putin bun
2. Esti capabil sa inveti tot ce ti se cere la scoala ?
-da
-partial
-nu
3. Esti stresat atunci cand urmeaza sa fii evaluat ?
-da
-partial
-nu
4. Esti stresat de evaluare la toate disciplinele ?
-doar la cateva
-aproape toate
-toate
-nici una
5. Reusiti asa copiati la testele de evaluare ?
-deseori
-rareori
-niciodata
6. Sunt profesori care favorizeaza unii dintre colegii vostrii ajutandu-I ?
-da
-nu
7. Esti stresat in timpul unui test de evaluare/ cand esti ascultat din cauza ca iti e frica sa nu:
-iei o nota proasta, pentru tine conteaza media cu care termini
-te faci de ras, nu vrei sa strici parerea clegilor despre tine
-sa nu-ti dezamagesti parintii, profesorii
-sa nu te dezamagesti pe tine insuti
8. Ce metoda de evaluare crezi ca este mai eficienta in cazul tau ?
-sa existe evaluare dupa fiecare lectie
-sa existe o evaluare dupa un capitol predate
-sa existe evaluare semestriala
9. Ai fost vreodata stresat din cauza ca ai fost rugat sa “chiulesti” de catre colegii tai desi tu ai vrut sa ramai la ora ?
-da
-nu
-deseori
-rareori
10. Daca ai vreo problema legata de clasa si colegi crezi ca dirigintele/a o poate rezolva ?
-da
-nu
-nu stiu
11. La ora de dirigentie discutati despre problemele voastre/ alte teme legate de dezvoltarea sanatoasa a elevului ?
-da
-facem alta ora
-nu facem nimic
12. Puteti purta orice fel de discutie cu profesorii vostri ?
-da
-cu cativa
-nu
13. Puteti sa le comunicati profesorilor ca va deranjeaza metoda de evaluare pe care o aplica la clasa ?
-da
-nu
14. Aveti curajul sa va plangeti dirigintelui/ei despre un profesor incompetent ?
Da
-nu
15. Sunt profesori care va trateaza cu superioritate ?
-cativa
-majoritatea
-toti
-nici unul
16. Sunteti luati in serios daca vreti sa propunei un anumita activitate scolara/ extrascolara ?
-da
-nu
17. Sunteti deranjati de faptul ca sunteti tratati ca niste copii, primind mereu sarcini si ordine ?
-da
-nu
-nu suntem tratati ca niste copii
18. V-ati dorit vreodata sa fiti in alta parte decat la scoala ?
-odata
-de cateva ori
-de fiecare data
-niciodata
19. Sunt profesori care va plictisesc ingrozitor de tare ?
-cativa
-majoritatea
-toti
-nici unul
20. Sunt pedepsiti elevii care chiulesc ?
-da
-nu
-cate odata
21. Stare de spirit a profesorului va influenteaza starea voastra de spirit ?
-da
-nu
22. Credeti ca modul de a evalua al profesorului este influentat de felul sau de a fi ?
-da
-nu
-nu stiu
23. Psihologul scolii a vorbit la clasa voastra sa va prezinte diferite teme ?
-odata
-de cateva ori
-niciodata
24. Ati avut vreodata senzatia ca nu mai puteti face fata activitatilor scolare ?
-odata
-de mai multe ori
-niciodata
25. Cum se manifesta stresul in cazul vostru ? Descrieti:
26. Ce metode folositi pentru a scapa de stres ?
BIBLIOGRAFIE
1. Ana-Maria Marhan si Cristian Vasile ,”Psihologia adolescentului si a varstelor adulte”.
2. George S. Everly, Jr. & Jeffry M. Lating, „A Clinical Guide to the Treatment of the Human Stress Response”, ed. Kluwer Academic Publishers .
3. I.B. Iamandescu, „Elemente de psihosomatica generala si aplicata”,ed. INFO Medica.
4. Steven J. Stein, Ph.D and Howard E. Book, M.D, „Emotional inteligence and your success”, ed. Jossey Bass.
STRESUL LA ADOLESCENTI SI IMPLICATIILE ACESTUIA IN PLAN EDUCATIV
COORDONATOR: AUTOR:
MIHAELA SUDITU BUDICA ANA-MARIA
gr. 4528. P.I.P.P
-2010 –
CUPRINS
Argument........................................................................ 3
Capitolul 1. Stresul psihic. Delimitari conceptuale. Manifestare. Metode de reducere a strsului.
1.1. Conceptul de stres..................................................... 4
1.2. Eustres-ul sau “stresul pozitiv”................................. 4
1.3. Distres-ul sau “stresul negativ”................................. 5
1.4. Toleranta la stres....................................................... 5
1.5. Stresul – raspuns in fata situatiilor stresante-........... 6
1.6. Cum recunoasten stresul. Simptome........................ 7
1.7. Metode, tehnici de reducere a stresului.................... 8
Capitolul 2. Ipoteze. Obiective. Esantion. Metode si instrumente de cercetare.
2.1. Ipotezele si obiectivele cercetarii.............................. 11
2.2. Esantionul.................................................................. 11
2.3. Metode si instrumente folosite.................................. 12
Capitolul 3. Rezultate. Analize. Solutii.
3.1. Rezultate. Interpretare cantitativa............................. 13
3.2. Interpretare calitativa................................................ 14
3.3. Analize...................................................................... 15
3.4. Solutii........................................................................ 15
Concluzii............................................................................ 17
Anexe................................................................................. 18
Bibliografie…………………………………………….... 22
-Argument-
Motivul care m-a facut sa aleg aceasta tema de cercetare a fost faptul ca in timpul liceului am cunoscut diversi profesori, fiecare cu metodele proprii de predare si evaluare si am observat ca modul in care acestia evalueaza, provoaca o serie de stari din partea elevilor cum ar fi : tensiune, incordare sau diconfort dar si interes, preocuparea fata de subiect.
Un alt motiv pentru care am ales aceasta tema a fost faptul ca unii adolescenti, desi au probleme prefera sa nu discute nici cu profesorii nici cu psihologul scolii iar stresul acumulat din cauza reprimarii unor motivatii(trebuinte, dorinte, aspiratii) sau imposibilitatea rezolvarii unor probleme pot duce la absenteism, comportamente indezirabile si abandon scolar.
Cand ne gandim la stresul provocat de mediul scolar in general nu trebuie sa ne gandim doar la evaluare sau la cerintele din partea profesorilor ci trebuie sa ne gandim la multiplele schimbari ce au loc in adolescenta si care daca nu sunt percepute ca niste lucruri normale, care se intampla tuturor , pot provoca nesiguranta in fortele proprii, stima de sine scazuta, izolere, stres si chiar depresie.
Pentru adolescenti, scoala reprezinta locul unde acestia isi etaleaza vestimentatia, infatisarea fizica, vocabularul, banii. Toti vor sa arate ca sunt diferiti, ca se pot integra intr-un grup de prieteni, ca pot tine piept adultilor (in acest caz profesorilor) prin impotrivirea fata de reguli, activitati neacceptate in interiorul scolii cum ar fi: fumatul, consumul de alcol, consumul de droguri, limbajul vulgar, vestimentatia nepotrivita impreuna cu machiajul si frizuri excentrice . Toate aceste comportamente in interiorul scolii atrag atentia asupra faptului ca exista o problema.
Asadar mi-am propus ca prin aceasta cercetare sa identific principalii factori stresori, modul in care elevii reactioneaza in prezenta acestora si modalitatea prin care se pot rezolva aceste probleme .
Scopul meu este sa aflu cum percep adolescentii starea de stres si daca sunt constienti de existenta acesteia si prin ce mijloace reusesc sa-i faca fata, daca apeleaza la psihologul scolii si daca nu, dince cauza nu o fac.
Vreau sa aflu ce metoda de evaluare le trezeste interesul sau li se pare cea mai eficienta, daca ii influenteaza felul de a fi al profesorilor , daca fac fata fluxului de cunostinte ce trebuiesc insusite.
As dori ca prin rezultatele optinute din aceasta cercetare sa-mi dau seama cum putem sa transformam scoala intr-un loc in care elevii se simt in siguranta, in largul lor, unde li se respecta toate drepturile, unde evaluarea reprezinta doar o modalitate prin care profesorul sa-si dea seama de nivelul de conostinte al elevului si nu una prin care sa-pedepseasca, unloc in care adolescentul isi formeaza personalitatea , unde pot stabili relatii bazate pe respect si incredere cu profesorii lor, cu dirigintele, colegii, in final un loc in careelevii vin impinsi de o motivatie intrinseca si nu de frica evaluarii.
Cap. 1. Stresul psihic.Delimitari conceptuale. Manifestari. Metode de reducere a stresului.
1.1.Conceptul de stres;
Datoram lui Selye introducerea conceptului de stres definit ca o reactie generala nespecifica a organismului la actiunea externa a unor factori –agenti stresori- de natura variata: fizica, chimica ,biologica si psihica.
O definitie sintetica actuala a “stresului general este cea data de A.von Eiff”:”reactie psihofizica a organismului generata de agenti stresori ce actioneaza pe calea organelor de simt asupra creerului,punandu-se in miscare –datorita legaturilor cortico-limbice cu hipotalamusul- un sir intreg de relatii neuro-vegetative si endocrine cu rasunet asupra intregului organism”
Mai recent Deverenco prezinta o definitie psiho-biologica a stresului, inspirata de teoria cognitiva a stresului elaborata de scoala lui Lazarus. Astfel,in aceasta definitie accentul este pus pe ”dezechilibrul biologic, psihic si comportamental ,dintre cerintele mediului fizic ambiental sau social si dintre resursele –reale sau percepute ca atare- ale omului de a face fata (prin ajustare sau adptare) acestor cerinte si situatii conflictuale.” (Deverenco 1998)
Odefinitie mai potrivita, oarecum descriptiva –dar incluzand majoritatea circumstantelor de declansare a stresului- data de M.Golu: “stare de tensiune, incordare, disconfort, determinata de agenti afectogeni cu semnificatie negativa (in cazul distres-ului) sau pozitiva (in cazul eustres-ului)”, de frustrare sau reprimare a unor motivatii (trebuinte, dorinte, aspiratii inclusiv subsolicitarea), de dificultatea sau imposibilitatea rezolvarii unor probleme. (“Elemente de psihosomatica generala si aplicata” I.B.Iamandescu, pag. 42.)
1.2. Eustres-ul sau “stresul pozitiv”
Eustres-ul sau “stresul pozitiv”poate avea aceeasi intensitate ca distres-ul sau stresul negativ, numai ca actioneaza in sens opus, are efecte benefice asupra organismului uman si apare in cazul in care agentii stresori au o semnificatie favorabila pentru individ declansand veritabile afecte pozitive (bucurie intensa, extaz, triumf, rasul in hohote), rasul avand cel mai benefic rol asupra organelor si aparatelor insa, in cazuri izolate poate declansa o criza de astm si chiar decesul in cazul persoanelor cu cardiopatii severe.
Eustres-ul este un stres pshihic acut (fericirea)-atunci cand este cronica-, nu are amplitudinea paroxistica a stresului dar constituie un fundal afectiv (cu numeroase conotatii cognitive si emotionale), cu un rol favorabil asupra individului, in plan psihic si somatic, manifestarea frecventa a eustres-ului producand o crestere a imunitatii antiinfectioase si antitumorale.
Stresul psihic reprezinta doar o parte din totallitatea formelor de stres la care este supus in mod curent organismul uman. dintre celelalte forme de stres care pot onfluenta organismul amintim aici stresul fizic (de exemplu, insolatia), stresul chimic(de exemplu, o intoxicatie) si stresul biologic (de exemplu, o infectie cu un germen patogen).
Stresul psihic (sau psihologic, dupa unii autori) reprezinta insa o categori aparte prin faptul ca, desi stimulii se pot afla la exterior, cauza stresului se afla in psihicul uman, ea este o reprezentare mintala a unai situatii pe care se grefeaza un coeficient emotional-afectiv si care poate duce, in cazul distres-ului, la dereglari si disfunctii ce pornesc de la nivel cognitiv si se pot extinde pana la nivel fiziologic. (“Psihologia adolescentului si a varstelor adulte” Ana-Maria Marhan si Cristian Vasile, pag.76.)
Stresul este un proces in care relatia dintre o persoana si mediu se schimba, iar organismul incearca sa gestioneze(coping-cope) agentul stresor. Procesul implica patru etape:
1) Stresorul este perceput ca o amenintare.
2) Organismul isi mobilizeaza resursele pentru aparare.
3) Organismul incearca sa reziste sau sa-si ajusteze anumite functii ca raspuns la agentul stresor.
4) Apare unul dintre urmatorele trei rezultate:
- adaptare;
- neadaptare si tensiune (dezechilibrare, boli);
- adaptare initiala cu tensiune reziduala (sau adaptare intarziata).
Stresorii variaza in intensitate si gradul de amenintare al persoanei\populatiei, ceea ce a determinat impartirea lor in agenti stresori care perturba excesiv si brusc viata unui individ si care determina stresul acut si agenti care afecteaza cate putin zi de zi sau periodicfara a induce perturbari excesive si bruste si care determina stresul cronic. (“Psihologia adolescentului si a varstelor adulte” Ana-Maria Marhan si Cristian Vasile, pag.76.)
1.3. Distres-ul sau “stresul negativ”
Distres-ul este diferit fundamental de eustres atat din punct de vedere al agentilor stresori (care sunt stimuli cu semnificatie negativa pentru individ), cat si al consecintelor sale pentru organism care sunt in general nefavorabile.Distres-ul este o notiune care desemneaza stres-urile cu potential nociv pentru organism. in general, in literatura de specialitate se face referire la acest tip de agenti nocivi, chiar daca este utilizata denumirea generica da stres. In cazul distres-ului sunt eliberate catecolamine (in special noradrenalina si adrenalina) –care pot favoriza bolile cardio-vasculare- si cortizolul, care scade rezistenta organismului fata de infectii si fata de cancer. („Psihologia adolescentului si a varstelor adulte”, Ana-Maria Marhan si Cristian Vasile, pag. 77.)
1.4. Toleranta la stres
Abilitatea de a face fata sau de a trece cu bine peste anumite evenimente sau situatii stresante fara a dezvolta simptome fizice sau emotionale se numeste toleranta la stres. Aceasta abilitate se bazeaza pe 1.-capacitatea de a alege mai multe actiuni pentru a face fata stresului adica de a alege metoda potrivita pentru situatuia respectiva; 2.-o dispozitie optimista fata de noi experiente si schimbare in general si fata de abilitatea de a rezolva problemele eficient; 3 –un sentiment ca poti controla sau influenta situatiile stresante ramanand calm si mentinandu-ti controlul.
Toleranta la stres include si necesitatea de a avea mai multe raspunsuri pentru situatiile stresante. Aceasta se asociaza cu capacitatea de a fi relaxat si linistit si de a face fata dificultatilor cu calm fara sa te lasi purtat de emotii puternice. Oamenii care au o buna toleranta la stres tind sa faca fata crizelor si problemelor in loc sa se dea batut in fata sentimentelor de neajutorare si deznadejde.
Anxietatea care rezulta deobicei atunci cand acest comportament (toleranta la stres) nu functioneaza cum trebuie, are un efect negativ asupre tuturor performantelor deoarece contribuie la problemele de concentrare, dificultatea de a lua decizii si probleme somatice cum ar fi tulburari ale somnului. („Emotional inteligence and your success”, Steven J.Stein,Ph.D. and Howard E. Book, M.D, pag.192.).
Simptomele stresului pot mima boli ale inimii, plamanilor sau chiar tiroida, stresul devenind una dintre cele mai raspandite boli ale erei noastre. S-a dovedit faptul ca modul in care ne simtim are un impact enorm asupra functiilor corpului nostru –bataile inimii, ritmul respirator si tensiunea. Echilibrul emotional al unei persoane are un efect circular fata de toleranta la stres astfel cu cat esti mai stabil emotional cu atat mai mult vei face fata lovitururilor vietii si te vei simtii mai bine atat din punct de vedere fizic cat si psihic.
Inabilitatea de a face fata tresului poate sa duca deobicei la anxietate, depresie, o slaba concentrare, imposibilitatea de a lua decizii si tulburari ale somnului impreuna cu o serie de simptome fizice cum ar fi : dificultati de respiratie, dureri in piept, diaree, palpitatii si greata. . („Emotional inteligence and your success”, Steven J.Stein,Ph.D. and Howard E. Book, M.D, pag.193).
1.5. Stresul –raspuns in fata situatiilor stresante-
Stimulul care duce la aparitia stresului se numeste stresor. Exista doua categorii de factori stresori(Girdano, Everly&Dusek 2001.):
a . „psychosocial stressors” (include stresori bazati pe personalitate)
b . „biogenic stressors”
Stresorii psihosociali au devenit factori de stres prin interpretarea cognitiva a evenimentului, acesta fiind modul in care au fost interpretati, sensul care le-a fost repartizat.(Ellis, 1973; Lazarus, 1966,1991; Lazarus &Folkman, 1984; Meichenbaum, 1977). Selye spunea : “It’s not what happens
to you that matters, but how you take it.” (Nu conteaza ce ti se intampla, ci cum reactionezi la ceea ce ti se intampla). Epitectus :”Men are disturbed, not by things, but the views which they take of them”.(Oamenii nu sunt deranjati de lucruri in sine ci de viziunea pe care o au despre ele)
“Biogenic stressors”nu necesita o apreciere cognitiva pentru a presupune calitatile factorului stresor. (“A Clinical Guide to the Treatment of the Human Stress Response”, George S.Everly, Jr.& Jeffrey M. Lating, pag. 9.)
Kirtz si Moos (1974), spuneau ca stimulii sociali nu afecteaza in mod direct individul, ci mai degraba reactiile individului fata de mediul inconjurator sunt in concordanta cu interpretarea pe care o face stimulilor mediului. Aceste interpretari sunt influentate de variabile cum ar fi componentele personalitatii, statusul si comportamente ale rolului social.
Stresul este un raspuns sau o reactie la anumiti stimuli. Notiunea stresor-raspuns la stres este ilustrata in figura 1.1. .) (“A Clinical Guide to the Treatment of the Human Stress Response”, George S.Everly, Jr.& Jeffrey M. Lating, pag. 9.)
Raspunsul a stres reprezinta o reactie fiziologica dupa cum este definit in traditia Selyeana, “un mecanism fiziologic de mediere”. Mai specific raspunsul la stres poatefivazut ca o legatura fiziologica intre orice stresor dat si efectul sau asupra unui organ . (fig. 1. 2.) (“A Clinical Guide to the Treatment of the Human Stress Response”, George S.Everly, Jr.& Jeffrey M. Lating, pag. 9.)
Figure 1.2. The stress response as a mechanism of mediation
1.6. Cum recunoastem stresul. Simptome.
Stresul se manifesta in mod dierit de la persoana la persoana, indicatori ai stresului putand fi fizici -tensiune in gat, spate sau umeri, dureri de cap dificultati in respiratie,somn intrerupt, pierderea apetitului, dureri si intepaturi de inima- si psihici –ni se strica dispozitia, aparitia anxietatii si a depresiei, aparitia unor ganduri ca: “Asta este prea mult de suportat; Nu mai pot sa fac fata; Cum sa ies din asta?;Mi-as dori ca problemele mele sa dispara pur si simplu; Poate face cineva ceva ca sa ma ajute?”
Din punct de vedere comportamental majoritatea persoanelor se comporta la fel, nu pot sta locului, merg de colo, colo framantandu-simainile, isi misca mana prin par. Opusul agitatiei este de a sta nemiscat uitandu-te in gol ore intregi, sau te retragi devreme la culcare unde te uiti pe tavan.(„Emotional inteligence and your success”, Steven J.Stein,Ph.D. and Howard E. Book, M.D, pag.195.).
Referitor la comportamentul individual in cursul unui stres psihic-cronic in special- remarcam excese referitore la substitutul drogului (tigari, alcol, cafea) , scaderea randamentului profesional, refuzul muncii si al adoptarii responsabilitatilor, inchiderea in sine, neglijarea aspectului fizic ca si a unor norme sociale (Luban Plozza si colab.)
Stresul psihic este deci o reactie de adaptare la o multitudine de factori rezultand intr-o situatie care solicita structurile reglatoare, cele mai inalte ale organismului (psihicul) amenintandsa le deregleze activitatea si celorlalte organe din subordine.Luban Plozza si colab. considera stresul ca pe o reactie la stimulii ambientali care implica semnale de aparare si de adaptare, privindu-l ca pe un sistem de protectie pentru orice tip de stimuli. (“Elemente de psihosomatica generala si aplicata” I.B.Iamandescu, pag. 47.)
Rezistenta foarte mare a psihicului dar si a celorlalte componente face in asa fel incat raspunsul adaptativ chiar daca este dat de un consum mare de energie sa nu lase urme vizibile decat asupra unui numar mic de subiecti deobicei persoane cu diferite boli. Dar in functie de individ stresul psihic lasa in urma lui doua posibile modificari ale „starii sistemului” reprezentat de intregul organism:
-cresterea fata de solicitari ulterioare identice sau similare
-aparitia unei adevarate „vulnerabilitati fata de stres” (“Elemente de psihosomatica generala si aplicata” I.B.Iamandescu, pag. 48.)
Deci stresul psihic reprezinta un moment de solicitare al intregului organism, chiar daca agresiunea agentului stresor se exercita initial asupra psihicului, deoarece acesta influenteaza prin relee multiple psihosomatice, activitatea tuturor componentelor organismului.
1.7.Metode, tehnici de reducere a stresului
In functie de personalitate exista indivizicare sunt predispusi in fata stresului acestia caracterizandu-se prin anumite trasaturi de personalitate care favorizeaza aparitia acestuia. Aceste trasaturi se numesc “trasaturi disimunogene” si reflecta o atitudine negative fata de viata stand la baza neadaptarii individuale in cazul aparitiei agentului stresor. Acestea sunt:
-firea anxioasa
-personalitatea depresiva
-nevrotismul
Trasaturile imunogene sunt trasaturi care favorizeaza adaptarea individuala in situatii de stres. Acestea pot da tonul unei stari de echilibru psihofizic al individului sau pot determina initierea unei stari de dezechilibru. Acestea sunt:
-optimismul
-rezistenta
-locul de control intern
-autoeficacitatea
Incercarea de a intelegereletia dintre evenimentele negative si abilitatea noastra de a le face fata are origini mai indepartate. In 1915, Freud presupunea ca ceea ce numea el “mecanism de aparare”, este un proces elaborat inconstient implicand stapanire de sine si rationalizari bine implementate.
La teoria lui Freud au fost adaugate alte teorii mai tarziu in 1970, de catre cercetatorii care credeau ca, din contra, situatiile stresante, deobicei elibereaza strategii constiente pe care oamenii aflati in situatii de stres le-au dezvoltat pentru a le face fata. Acestea sunt niste vesti foarte bune pentru cei care sufera de stres. Daca Freud ar fi avut dreptate, atunci procesele inconstiente ar fi trebuit sa fie sondate si descoperite prin mijloace cum ar fi terapia intensiva, o solutie dificila.
Dar daca stresul poate fi inlaturat cateodata instantaneu de catre persoanele implicate, depinzand de ceea ce-si spun lor insisisi de felul in care se comporta, atunci conditia este mult mai deschisa spre imbunatatire. (“ Emotional inteligence and your success”, Steven J.Stein,Ph.D. and Howard E. Book, M.D, pag.197.).
Daca manifestam simptome ale stresului in fata cererilor si a provocarilor, este foarte probabil sa riscam sa avem experiente emotionale de anxietate, panica sau sentimente de deznadejde, care ne va distruge abilitatea de a rezolva probleme, de a avea un comportament increzator si sigur. Simptomele psihice de tensiune cronica, -dereglari respiratorii- ne vor golii de vitalitate si ne va fi foarte dificil sa ne concentram si sa fim atenti.Toate aceste dizabilitati create vor duce cu siguranta la incompetenta si insucces.
Indivizii care nu au o buna toleranta la stres tind sa se „dezmembreze”, sa fie coplesiti prin doua modalitati:
-unii se simt foarte anxiosi si agitati, frustrati si ingrijorati, neajutorati si deznadajduiti, demoralizati si apatici.
-ceilalti s-ar putea sa nu se simta inconfortabil emotional dar pot manifesta simptome fizice ca insomnia, ritm accelerat al batailor inimii, dificultati in respiratie, greata, diaree si dureri de cap sau mancarimi necrutatoare.
Indivizii care si-au dezvoltat aceasta abilitate de toleranta in fata stresului, nu au aceste simptome si din contra raman calmi si atenti cand sunt sub presiune. Acestia nu se razbuna pe ceilalti pentru dificultatile lor, au capacitatea de a se relaxa, sunt descrisi ca rezistenti si ageri, se pot prezenta cu incredere, gandesc clar si pot evalua imprejurimile intr-un mod realistic. (“Emotional inteligence and your success”, Steven J.Stein,Ph.D. and Howard E. Book, M.D, pag.197.).
Toleranta la stres serveste ca o masura de prevenire, ajutandu-ne sa ne protejam de tensiune crescuta, boli ale inimii si ulcer. Este capacitatea de a ramane calmsi linistit, de a face fate dificultatilor fara a fi luat prin surprindere de emotii puternice. Iti da posibilitatea sa preiei controlul asupra problemelor tale una cate una in loc sa te predispui starii de panica.
Sunt trei elemente cheie care te pot scapa de stres:
-capacitatea de a planifica un curs de actiuni pozitive care sa limiteze stresul
-abilitatea de a-ti mentine o atitudine optimista in fata schimbarilor imediate si experientelor negative
-capacitatea de a simtii ca ai control sau cel putin influenta asupra evenimentelor care induc stresul.
Este foarte usor sa catastrofezi o situatie numai prin a spune „O sa am o cadere nervoasa, este absolut imposibil pentru mine sa fac asta.” Aceste credinte duc garantat la un ciclu de stari nervoase.
Atunci cand esti aglomerat sau ai primit o veste proasta trebuie sa te gandesti intotdeauna la partea buna a lucrurilor pentru ca exista o parte buna in orice. Daca nu stii ce sa faci mai intai, primul pas este de a-ti selecta prioritatile, si de a le rezolva una cate una. Toate acestea se pot realiza, iar stresul devine controlabil si panica dispare. toleranta la stres se poate invata si odata invatata, iti ofera eliberare si imbunatatirea starii de sanatate si iti da posibilitatea de a devenii mai flexibili si mai adaptabili pe viitor. (“Emotional inteligence and your success”, Steven J.Stein,Ph.D. and Howard E. Book, M.D, pag.195.).
Exista o serie de exercitii care iti pot reduce stresul si simptomele sale inconfortabile. Nu trebuie sa astepti pana te cufunzi intr-o criza ci trebuie sa faca parte din obiceiusile tale zilnice. Pentru ca se secreta endorfina aceste exercitii au un efect real in reducerea simptomelor stresului, te invioreaza si recapeti controlul asupra corpului tau. Dintre acestea amintim cateva:
“Diaphragmatic or belly breathing”, se refera la un exercitiu de respirat, trebuie sa te retragi intr-un loc izolat, sa-ti dai jos camasa, tricoul si pantofii, sa te intinzi pe spate si sa inchizi ochii. Aseaza-ti o mana pe piept si cealalta pe pantec,respira normal si observa ce se intampla. Concentreaza-te sa schimbi acel model de a respira, pastrandu-ti pieptul si cutia toracica cat mai imobil posibil trage aer prin nas si da-i voie pantecului sa se extinda si sa ajute inspiratia. Apoi expira incet prin gura partial deschisa . Prin practica vei fi capabil sa lasi pantecul sa inspire pentru tine iar contractarea acestuia va face aerul sa iasa . Repeta acest ciclu timp de 5 minute iar dupa acest timp te vei simtii revigorat si relaxat.
Poti recurge la acest exercitiu in timpul crizelor pentru reducerea tensiunii, in timp ce stai asezat, in picioare sau chiar in timp ce mergi. Daca nu poti sa inchizi ochii concentreaza-te pe un obiect din imediata imprejurare si repeta ciclurile respiratiei de cate ori vrei. (“Emotional inteligence and your success”, Steven J.Stein,Ph.D. and Howard E. Book, M.D, pag.195.).
“Acupressure” –lucreaza pe acelasi principiu ca acupunctura si masajul Shiatsu. Folosind degetul mare pentru apasare, apasa pe partea moale dintre degetul cel mare si celelalte degete din fata cu degetul de la mana cealalta. Senzatia va fi umpic inconfortabila dar nu dureroasa, mentine presiunea pret de 5 secunde, repeta si la cealalta mana si apoi repeta ciclul de inca 2 ori. Senzatia de tensiune ar trebui sa dispara. (“Emotional inteligence and your success”, Steven J.Stein,Ph.D. and Howard E. Book, M.D, pag.195.).
O alta cale de a scapa de stres este de a-ti da o “worry break” –sa spui stop grijilor pentru un timp-. Scrie o lista cu toate lucrurile pe care trebuie sa le faci pe o foaie de hartie, sigileaz-o intr-un plic si scrie un anumit timp pe el ex: 7:15 pm.. acum ca problemele au fost sigilate, trebuie sa promitica nu te vei mai gandi la ele decat cand va venii momentul scris pe plic. La acel moment scoate hartia cu lista, studiaz-o bine vreo 3 minute dupa aceea sigileaz-o la loc repetand procesul. Succes !
Cap. 2. Ipotezele si obiectivele cercetarii. Esantionul. Metode si instrumente folosite.
2.1. Ipotezele si obiectivele cercetarii
Pentru aceasta cercetare am avut urmatoarele ipoteze si obiective:
Ip.1. Daca profesorii folosesc metode adecvate pentru evaluare, atunci elevii nu mai sunt stresati de aceasta.
Ip. 2. Daca profesorii sunt mai deschisi, mai sinceri fata de elevi, atunci acestia isi vor comunica nevoile, dorintele si problemele.
Ip. 3. Daca profesorii ii considera pe adolescenti niste adulti in devenire, atunci si elevii devin mai responsabili.
Ip. 4. Cu cat mai mult inteleg elevii starile de stres si ce le provoaca, cu atat mai mult vor putea sa le faca fata mai usor.
O. 1. Stabilirea celei mai eficiente metode de evaluare a elevilor fara a provoca din partea acestora manifestari stresante.
O. 2. Identificareaunei modalitati eficiente prin care profesorii pot face pe elevi sa discute despre problemele lor.
O. 3. Stabilirea unui set de reguli care trebuiesc respectate atat de profesori cat si de elevi in vederea stabilirii unei relatii bazate pe incredere si respect.
O. 4. Stabilirea unui program in care psihologul le vorbeste elevilor despre stres si modalitatile prin care se poate reduce.
2.2. Esantionul
Am ales pentru aceasta cercetare un esantion de 88 de elevi, cuprinsi intre 16-17 ani, dintre care, 55 reprezentad clasa a X-a F si clasa aXI-a E, specializarea “Limbi moderne” in cadrul Liceului Teoretic “Stefan cel Mare ” iar 33, reprezentand clasa a X-a A si clasa a X-a B apartinand Colegiului National “Alexandru Vlahuta” – Ramnicu-Sarat, Jud. Buzau.
Elevii au fost selectati in functie de varsta , pentru a se incadra in limita de varsta a adolescentei, de nivelul de pregatire si in functie de interesul pe care il acorda scolii si activitatilor specifice acesteia.
Liceele pe care le-am ales sunt licee bune din Judetul Buzau, au rezultate foarte bune in randul absolventilor iar profesorii din cadrul acestora sunt bine pregatiti.
Interesul meu este de adescoperii factorii stresori care duc la aparitia stresului la adolescenti in mediul educativ si consider ca acesti factori vor fi mai putini in liceele bune decat in cele mai slabe (ma refer acum la metodele de evaluare folosite, prezenta psihologului in scoala, relatia dintre elevi, felul de a fi al profesorului, activitatile pe care le fac la orele de dirigentie , favorizarea elevilor si comunicarea dintre elevi si profesori) fapt ce-mi va permite sa sustin ca aceste rezultate se potrivesc unei populatii mai extinse de elevi.
2.3. Metode si instrumente de cercetare
Metoda pe care am ales-o pentru aceasta tema este “Metoda chestionarului.”
Instrumentul pe care l-am folosit este chestionarul “Sunt \ nu sunt stresat la scoala”-vezi anexe-, alcatuit din 26 de itemi dintre care 24 precodificati multiplu care sunt grupate pe teme de interes astfel:
itemii de la1-9 se refera la posibilii factori stresori generati de activitatea elevului la scoala (invatare- evaluare).
itemii de la 10-14 vizeaza relatia dintre profesori si elevi.
itemii de la 15-21 vizeaza modul in care sunt tratati elevii.
itemiide la 22-24 vizeaza relatia elevilor cu psihologul scolii si modul cum sunt perceputi profesorii de catre elevi.
Intrebarile 25 si 26 sunt deschise, sunt strict personale si se refera la modul cum se manifesta stresul in cazul fiecarui individ si care sunt modalitatile prin care reusesc sa treaca peste acesta situatii.
Am ales cele 2 intrebari deschise ca sa ma asigur ce elevii sunt familiarizati cu acest concept de stres, ca au inteles intrebarile anterioare si sa aflu exact cum se manifesta stresul in fie care caz , avand in vadere faptul ca aceste manifestari sunt diferite de la individ la individ.
Cap. 3. Rezultate . Analize. Solutii.
3.1.Rezultate. Interpretare cantitativa
1. Te consideri un elev -Majoritatea 64,7%
2. Esti capabil sa inveti tot ce ti se cere la scoala ? -Partial 60,2%
3. Esti stresat atunci cand urmeaza sa fii evaluat ? -partial 51,1%
4. Esti stresat de evaluare la toate disciplinele ? -doar la cateva 56,8%
5. Reusiti asa copiati la testele de evaluare ? -rareori 54,5%
6. Sunt profesori care favorizeaza unii dintre colegii vostrii ajutandu-I ? -da 79,5%
7. Esti stresat in timpul unui test de evaluare/ cand esti ascultat din cauza ca iti e frica sa nu: --iei o nota proasta, pentru tine conteaza media cu care termini 53,4%
8. Ce metoda de evaluare crezi ca este mai eficienta in cazul tau ? --sa existe o evaluare dupa un capitol predat 51,1%
9. Ai fost vreodata stresat din cauza ca ai fost rugat sa “chiulesti” de catre colegii tai desi tu ai vrut sa ramai la ora ? -da 50%
10. Daca ai vreo problema legata de clasa si colegi crezi ca dirigintele/a o poate rezolva ? -da 50%
11. La ora de dirigentie discutati despre problemele voastre/ alte teme legate de dezvoltarea sanatoasa a elevului ? -da67%
12. Puteti purta orice fel de discutie cu profesorii vostri ? -cu cativa 62,5%
13. Puteti sa le comunicati profesorilor ca va deranjeaza metoda de evaluare pe care o aplica la clasa ? -nu 69,3%
14. Aveti curajul sa va plangeti dirigintelui/ei despre un profesor incompetent ? -da 86,3%
15. Sunt profesori care va trateaza cu superioritate ? -cativa 60,2%
16. Sunteti luati in serios daca vreti sa propunei un anumita activitate scolara/ extrascolara ? -nu 55,6%
17. Sunteti deranjati de faptul ca sunteti tratati ca niste copii, primind mereu sarcini si ordine ? -da 51,1%
18. V-ati dorit vreodata sa fiti in alta parte decat la scoala ? -da cateva ori 69,3%
19. Sunt profesori care va plictisesc ingrozitor de tare ? -cativa 70,4%
20. Sunt pedepsiti elevii care chiulesc ? -cate odata56,8%
21. Stare de spirit a profesorului va influenteaza starea voastra de spirit ? -da 80,6%
22. Credeti ca modul de a evalua al profesorului este influentat de felul sau de a fi ? -da 57,9%
23. Psihologul scolii a vorbit la clasa voastra sa va prezinte diferite teme ? -da mai multe ori 56,8%
24. Ati avut vreodata senzatia ca nu mai puteti face fata activitatilor scolare ? -de mai multe ori 60,2%
3.2.Interpretare calitativa
Avand in vedere rezultatele optinute la intrebarile chestionarului, cu mici exceptii , majoritatea elevilor sufera de stres din cauza metodelor de evaluare (lucrari neanuntate, ascultat dupa catalog), din cauza colegilor care vor sa chiuleasca, din cauza cunostintelor ce trebuiesc insusite si carora nu le mai pot face fata.
Elevii nu-si pot marturisi nemultumirea cu privire la metodele utilizate de profesori majoritatea preferand sa fie evaluati dupa fiecare lectie predata, aceasta ar fi o metoda eficienta din punctul lor de vedere deoarece ar stii ca vor fi evaluati in fiecare zi si ar fi obligati intr-unfel sa invete constant. Dar sunt si elevi care(39,7%) consider ca cea mai buna metoda este de a fi evluat dupa fiecare capitol deoarece vor stii ca urmeaza sa fie evaluati si vor stii si ce anume sa pregateasca.
Majoritatea celor chestionati (51,1%) au recunoscut ca ii deranjeaza faptul ca sunt tratati cu superioritate de catre profesori si ca sunt considerati copii, ca nu sunt lasati sa ia decizii singuri si ca nu pot veni cu propuneri si idei care sa fie luate in seama. Aceste lucruri pot genera frustrari, nemultmiri ce pot conduce la o raceala in relatia profesor- elev aceasta putand fi perceputa de elev ca pe o lupta pe care o duce cu profesorul conducand la comportamente indesirabile din partea elevului cum ar fi: vorbe urate la adresa profesorului, chiulul de la ore, fumatul in scoala desi ii este interzis, vestimentatie nepotrivita. Acestea sunt armele cu care considera elevul ca poate lupta deoarece lupta nu este dreapta, profesorul si elevul nu sunt egali si elevul vrea sa demonstreze ca este destul de puternic, se impotriveste ca sa demonstreze ce face doar ce doreste, ca este propriul sau stapan si nu se supune.
Alti factori care genereaza stres sunt profesorii plictisitori care le pune la incercare rabdarea si asa firava in aceasta perioada. Deobicei acesti profesori nu stiu cum sa-si faca elevii sa se „indragosteasca” de disciplina pe care o predau, acest lucru tine si de felul de a fi al profesorului, sau profesorul care preda fara nici un interes , fara entuziasm.
Dispozitia profesorilor este si ea foarte importanta ,daca un profesor este nervos, va influenta elevul negativ, daca este interesat si entuziasmat de ceea ce face aceste stari vor fi preluate de elev aproape inconstient. Este posibil sa-ti trezeasca interesul o disciplina datorita felului de a fi al profesorului, daca este bine informat, cand vezi ca-ti poate raspunde la intrebari, cand este interesat de o problema pe care o pui .
Este foarte important ca profesorul sa intre in clasa zambitor, sa-i incarce cu energie pozitiva pe elevi, sa le arate ca a venit cu intentii pasnice, ca vrea sa-i ajute sa-si depaseasca conditia de nestiutori si sa devina invatati. Elevul tanjeste dupa ajutor, vrea sa stie cand face ceva bine, nu numai atunci cand greseste, elevul cauta singur daca ii este stimulata curiozitatea si este motivat, elevul vrea sa impresioneze pentru a primi atentie din partea profesorilor si colegilor acum depinde de profesor ce comportament il va face sa fie atent, faptul ca elevul a citit o carte in plus sau faptul ca vorbeste foarte urat. Si in functie de raspunsul pe care il primeste din partea profesorului elevul va actiona si pe viitor tot la fel.
3.3. Analize.
In afara de intrebarile cu raspunsuri precodificate multiplu despre care am discutat voi aduce in discutie cele doua intrebari de la finalul chestionarului:
“25.Cum se manifesta stresul in cazul vostru?”
“26.Ce modalitati utilizati pentru a scapa de stres?”
Intrebari la care am primit raspunsuri variate , dupa cum era de asteptat avand in vedere ca stresul se manifesta diferit in functie de individ, dar acele raspunsuri desi diferite se refereau la aceleasi lucruri.
Majoritatea celor chestionati au tratat cu seriozitate aceste doua intrebari si am primit raspunsuri ca (la intrebarea 25) :”sunt nervoasa”, “nu reusesc sa ma concentrez, ma doare capul”, “incep sa tremur, ma blochez”, “gandesc negativ, obseala mare”, “ma pierd cu firea, vorbesc urat”, “nu pot sa dorm”, “uit ce am invatat, ma apuca plansul”, “ma doare stomacul, nu am pofta de mancare”, etc. Simptome specifice stresului psihic.
Aceste descrieri de mai sus ne duc cu gandul la intrebarea pe care si-o pun cei care au trecut de aceasta perioada de adolescenta „Ce au tinerii din ziua de astazi?” si asa si este. In tulburarile de comportament o mare implicatie o are si stresul si nu ma refer neaparat la stresorii din mediul educativ.
Aceste raspunsuri m-au convins ca elevii cunosc conceptul de stres si sunt si constienti de acest lucru. Dar m-au mai lamurit si in alta privinta, ca intradevar adolescentii chiar sunt stresati un lucru nu tocmai imbucurator si recunosc ca nu eram prea convinsa de faptul ca rezultatele vor iesi pozitive cand mi-am ales tema.
Acesta este un lucru ingrijorator, dar mai ingrijorator este faptul ca desi adolescentii manifesta simptome ale stresului, acestia nu comunica cu nimeni , parintii chiar nu stiu ce se intampla, iar ei nu apeleaza la nici un ajutor de specialitate, unii chiar crezand ca aceste manifestari sunt normale.
La intrebarea 26. am avut chiar surprize in ceea ce priveste modul in care incerc adolescentii sa reduca starea de stres: „ascult muzica la volum maxim”, ”chiulesc de la scoala”, „ma joc pe calculator / telefon”, „ii iau pe colegi la bataie, injur profesorii”, „fumez, beau o cafea, consum alcol”, „ma izolez, nu mai vorbesc cu nimeni”, „incep sa plang, incerc sa uit ce ma deranjeaza”, „de obicei imi este imposibil sa scap de stres, nu ma pot autocontrola,”, „incerc sa fac ceva care imi place”, „ies la plimbare / in oras cu prietenii”, „vorbesc cu un prieten”.
Ce este ingrijorator este faptul ca foarte putini (5,6%) au spus ca vorbesc cu cineva , si foarte multi (45%) au spus ca beau cafea, consuma alcol, si (56,8%) nu vorbesc cu nimeni, se izoleaza, iar unii subiecti aveau ambele variante (izolare si consum de alcol,tigari).
.
3.4. Solutii
Ca o prima solutie la aceasta problema propun prezentarea de catre psihologul scolii a unor programe de informare despre aceasta tema, cu implicatiile pe care le are stresul asupra starii de sanatate, asupra comportamentului unei persoane.
O a doua solutie este de a informa parintii si profesorii –care cred ca elevii sunt prea mici ca sa fie stresati, ca nu au probleme serioase- despre aceasta problema.
O a treia solutie este de a rezolva problema de comunicare dintre profesori si elevi iar pentru aceasta am adaptat un set de reguli pentru parinti („Psigologia adolescentului si a varstelor adulte”, Ana-Maria Marhan si Cristian Vasile) si l-am transformat intr-un set de reguli pentru profesori- vezi anexe-.
Si o ultima solutie este aceea de a primi ajutor de specialitate in cazurile mai grave in care nu stiu ce sa mai faca pentru a se relaxa, de o primi sugestii de exercitii care reduc starea de agitatie si tensiune si cateva sfaturi in ceea ce priveste consumul de cafea, alcol si tigari pentru a reduce stresul.
Concluzii
Inca de la inceput m-a interesat aceasta tema, am fost curioasa sa aflu daca adolescentii din zilele noastre sunt intradevar stresati sau o spun referindu-se la altceva. Trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam ca 96,5% dintre adolescentii chestionati sa manifeste simptome ale stresului, mai mult sau mai putin grave.
Cred ca stresul in cazul acestor adolescenti se manifesta destul de putin dar totusi cred ca are o destul de mare influenta asupra modului in care se comporta elevii, in modul in care interactioneaza cu profesorii , cu colegii lor dar felul cum se privesc pe ei insisi.
Date fiind aceste rezultate,un lucru sigur pe care il voi face va fi sa ma intorc la liceele in care am aplicat chestionarul si sa le comunic rezultatele si sa le propun un program de informare despre stres si implicatiile lui in activitate elevului si sper sa nu fiu tratata cu indiferenta.
Anexe
Reguli pentru p rofesori si elevi:
PROFESORI ELEVI
-respectati intimtetea elevului -respectati intimitatea profesorilor
-oferiti nu doar sfaturi ci si axemple de comportament -consultati-va cu profesorii/dirigintele pentru rezolvarea problemelor voastre
-incurajati ideile(cautarile) elevului -luati in considerare drepturile profsorilor
-pastrati secretele incredintate -fiti politicosi cu profesorii mai ales in clasa
-nu fiti exagerat de exigent -nu va criticati profesorii
-incercati sa tratati elevul ca pe un adult responsabil -priviti-va in ochi profesorii in timpul conversatiei
-uitati-va in ochii elevului in timpul conversatiei -respectati dorintele lor chiar si atunci cand sunt absenti
-veniti in sprijinul elevului chiar si atunci cand el nu este de fata -acceptati supravegherea si grija profesorilor
-considerati-va responsabil pentru comportamentul elevului -respectati aprecierile si evaluarile profesorilor chiar si atiunci cand vi se par demodate
-nu criticati aspru alegerile elevului
SUNT/ NU SUNT SRESAT LA SCOALA
1. Te consideri un elev
-bun
-mediu
-mai putin bun
2. Esti capabil sa inveti tot ce ti se cere la scoala ?
-da
-partial
-nu
3. Esti stresat atunci cand urmeaza sa fii evaluat ?
-da
-partial
-nu
4. Esti stresat de evaluare la toate disciplinele ?
-doar la cateva
-aproape toate
-toate
-nici una
5. Reusiti asa copiati la testele de evaluare ?
-deseori
-rareori
-niciodata
6. Sunt profesori care favorizeaza unii dintre colegii vostrii ajutandu-I ?
-da
-nu
7. Esti stresat in timpul unui test de evaluare/ cand esti ascultat din cauza ca iti e frica sa nu:
-iei o nota proasta, pentru tine conteaza media cu care termini
-te faci de ras, nu vrei sa strici parerea clegilor despre tine
-sa nu-ti dezamagesti parintii, profesorii
-sa nu te dezamagesti pe tine insuti
8. Ce metoda de evaluare crezi ca este mai eficienta in cazul tau ?
-sa existe evaluare dupa fiecare lectie
-sa existe o evaluare dupa un capitol predate
-sa existe evaluare semestriala
9. Ai fost vreodata stresat din cauza ca ai fost rugat sa “chiulesti” de catre colegii tai desi tu ai vrut sa ramai la ora ?
-da
-nu
-deseori
-rareori
10. Daca ai vreo problema legata de clasa si colegi crezi ca dirigintele/a o poate rezolva ?
-da
-nu
-nu stiu
11. La ora de dirigentie discutati despre problemele voastre/ alte teme legate de dezvoltarea sanatoasa a elevului ?
-da
-facem alta ora
-nu facem nimic
12. Puteti purta orice fel de discutie cu profesorii vostri ?
-da
-cu cativa
-nu
13. Puteti sa le comunicati profesorilor ca va deranjeaza metoda de evaluare pe care o aplica la clasa ?
-da
-nu
14. Aveti curajul sa va plangeti dirigintelui/ei despre un profesor incompetent ?
Da
-nu
15. Sunt profesori care va trateaza cu superioritate ?
-cativa
-majoritatea
-toti
-nici unul
16. Sunteti luati in serios daca vreti sa propunei un anumita activitate scolara/ extrascolara ?
-da
-nu
17. Sunteti deranjati de faptul ca sunteti tratati ca niste copii, primind mereu sarcini si ordine ?
-da
-nu
-nu suntem tratati ca niste copii
18. V-ati dorit vreodata sa fiti in alta parte decat la scoala ?
-odata
-de cateva ori
-de fiecare data
-niciodata
19. Sunt profesori care va plictisesc ingrozitor de tare ?
-cativa
-majoritatea
-toti
-nici unul
20. Sunt pedepsiti elevii care chiulesc ?
-da
-nu
-cate odata
21. Stare de spirit a profesorului va influenteaza starea voastra de spirit ?
-da
-nu
22. Credeti ca modul de a evalua al profesorului este influentat de felul sau de a fi ?
-da
-nu
-nu stiu
23. Psihologul scolii a vorbit la clasa voastra sa va prezinte diferite teme ?
-odata
-de cateva ori
-niciodata
24. Ati avut vreodata senzatia ca nu mai puteti face fata activitatilor scolare ?
-odata
-de mai multe ori
-niciodata
25. Cum se manifesta stresul in cazul vostru ? Descrieti:
26. Ce metode folositi pentru a scapa de stres ?
BIBLIOGRAFIE
1. Ana-Maria Marhan si Cristian Vasile ,”Psihologia adolescentului si a varstelor adulte”.
2. George S. Everly, Jr. & Jeffry M. Lating, „A Clinical Guide to the Treatment of the Human Stress Response”, ed. Kluwer Academic Publishers .
3. I.B. Iamandescu, „Elemente de psihosomatica generala si aplicata”,ed. INFO Medica.
4. Steven J. Stein, Ph.D and Howard E. Book, M.D, „Emotional inteligence and your success”, ed. Jossey Bass.
APRECIEREA LUCRARILOR
APRECIEREA LUCRARILOR SE VA EFECTUA PRIN ACORDARE DE NOTE
NOTA 1 ( pentru lucrarea pe care o considerati slaba) - NOTA 5 (pentru lucrarea pe care o considerati cea mai buna )
NOTA 1 ( pentru lucrarea pe care o considerati slaba) - NOTA 5 (pentru lucrarea pe care o considerati cea mai buna )
sâmbătă, 29 mai 2010
LURARE CONCURS
Universitatea Petrol și Gaze, facultatea Litere și Științe, secția Pedagogia învățămânului primar și preșcolar.
Stilurile profesorilor și importanța lor în viața școlarului mic.
Coordonator Mihaela Suditu Coman Elena Georgiana
Gr. 4528
- 2010 -
Cuprins
Argument.........................................................................................................................................3
Capitolul I. Stilurile profesorilor. Fundamente teoretice...........................................................5
Delimitări conceptuale......................................................................................5
Clasificarea stilurilor........................................................................................7
Likert identifică astfel stilurile:................................................................7
Stilurile autoritar, democratic şi laisser-faire.........................................7
Cele șapte trepte ale autorității.................................................................9
Stilurile după Blanke și Mounton.............................................................9
Stilurile după P. Hersez și K. Blanchard...............................................10
Stilurile după Gabriel Albu.....................................................................10
Comunicarea profesor-elev............................................................................11
Semnificațiile comunicării.......................................................................11
Caracteristiciile profesorului de azi.......................................................12
Relația profesor-elev................................................................................12
Agresivitatea în relația profesor-elev.....................................................13
”Negocierea” în școli.......................................................................................14
Capitolul II. Stilurile profesorului. Rezultatele unei microcercetări educaționale................15
Chestionar ”Care este stilul meu?” Instrument, metodă, itemi.................16
Chestionar ”Pedepse și recompense” Instrument, metodă, itemi.............19
Recomandări....................................................................................................25
Bibliografie....................................................................................................................................27
Anexe..............................................................................................................................................28
Argument
”Eu sunt copilul,
Tu ții în mâinile tale destinul meu,
Tu determini, în cea mai mare măsură dacă voi reuși sau voi eșua în viață!
Dă-mi, te rog, acele lucruri care
Să mă îndrepte spre fericire,
Educă-mă, te rog, ca să pot fi,
O binecuvântare pentru lume!”
(Child’s Appels, Maine Gepecole, apud. ”Relația profesor-Elev pentru o nouă calitate în educație” coordonator Emil Stan)
Misiunea educatorului înfluențează viitorul unei societăți și chiar al lumii.
Învățătorul... cât de important este el în viața noastră? Puțini o știu, iar mulți nu o realizează niciodată.
Acest subiect se reflectă in realitatea zilelor noastre fie că suntem copii sau adulți, de aceea vreau să surprind prin această lucrare trăsătura predominantă a învățătorilor pe care o să-i studiez. Din experiență proprie și din relatările altor persoane am identificat multe nereguli în atitudinea cadrelor didactice față de micii învățăcei. Aceste nereguli fac referire în special la felul cum este aplicat dubletul pedeapsă-recompensă.
Mă întreb câți dintre părinți vorbesc cu copii lor acasă despre ce se întâmplă la școală, despre cum se poartă învățătorea cu ei. Majoritatea copiilor sunt sinceri și iți povestesc lucruri nu prea plăcute despre „doamna”. Pe această sinceritate mă bazez și eu în aplicarea chestionarelor care imi vor arăta stilul predominant al câtorva învățători.
”N-ai cum să-i formezi eficient și itegral pe alții dacă nu te cunoști, dacă nu ai lucrat și dacă nu lucrezi conștient (ca adult lucid) asupra propriei tale personalități. Școala nu ar trebui să fie un loc unde specialiștii ajung la întâmplare și se comportă la întâmplare. Ea, școala, este locul în care am putea forma persoane echilibrate, sănătoase, resurse ale echilibrului societății în care trăim. Sănătatea mintală cultivată în școală, sănătatea relațiilor profesor-elev, elev-elev, părinte-profesor, părinte-elev, profesor-profesor, profesor-director/inspector, etc. ar putea veni în sprijinul psihiatriei și psihoterapiei preventive, pentru a o limita pe cea reparatorie, mai greu de realizat. Mai pe românește echilibrul profesorului este o condiției importantă a sănătății lumii în care trăim cu toții.” (”Eu, profesor?! Eu? ... profesor! Introducere în psihologia educației” Carmen Maria Necu, p. 235)
Studiind această temă ne ajută în cariera didactică pe care o vom urma, vom ști care sunt comportamentele indezirabile de care trebuie să ne ferim atunci când suntem la catedră și care sunt cele dezirabile care trebuie sa le adoptăm.
Aș vrea să descopăr prin această lucrare că majoritatea învățătorilor au un stil predominant democratic, că au principii pedagogice bune iar in ziua in care copilul meu va merge la școală să îl pot lăsa acolo cu toată încrederea.
Știu că nu este corect să generalizez atunci când spun că toți învățătorii au un stil predominant autoritar, știu de asemenea că sunt și învățători cu un stil predominant democratic, dar consider că este de datoria mea să aduc în atenția dumneavoastră aceste cazuri care pe mine m-au surprins și despre care îmi este greu să cred că mai există în secolul nostru. Deși pare imposibil încă sunt cadre didactice care trag copii de urechi și care pun note proaste pentru indisciplină.
O altă întrebare care mă frământă este dacă acești dascăli cunosc consecințele comportamentului lor asupra copilașilor care sunt în plină dezvoltare fizică și psihică. La vârsta preșcolară personalitatea copiilor este în plină desvoltare și de învățători depinde ca personalitatea lor să se dezvolte normal.
Unii copii reacționează agresiv la lipsa de respect a unui adult față de ei și prin aceasta se poate da naștere la un cerc vicios al conflictului copil-adult, de aceea trebuie să avem foarte mare grijă la modul cum ne purtăm cu elevii noștri.
Nu spun că doar învățătorul este vinovat de comportamentul elevilor, dar împreună cu alți factori precum: societatea, anturajul, familia ajută la pierderea copilui.
Școala este locul unde trebuie să descoperim drumul cel bun, să alegem să mergem pe el, nu trebuie să fim forțați ci trebuie să înțelegem ce e bine să facem.
”Marea criză a culturii este întreținută și de slaba influență a școlii asupra formării tinerilor generații atrase de forța noilor tehnologii și industria distracțiilor. Incultura se răspândește cu rapiditate și asta afectează pe noi toți.” De aceea trebuie să găsim cauza problemei și să încercăm un remediu. Se înțelege însă că partea analizată este doar o fărâmă din problema cu care ne confruntăm, ea are o mai mare amploare și prin urmare e imposibil să o cuprindem pe toată.
Una dintre importantele sarcini ale educației este de a ghida elevul spre lumea culturii, spre drumul cel bun și de a forma o personalitate sănătoasă, armonioasă, autonomă, consecventă, cu un ideal nobil și clar definit; acesta este un act educativ de bună calitate. Asta trebuie să urmărească toți profesorii pentru calitatea actului educativ.
O să vedem pe parcursul acestei lucrări dacă sunt învățători democratici sau dacă într-un sistem democratic avem învățători autoritari.
În continuare îmi propun să identific stilul predominant al unor învățători și să construiesc un program prin care să înțeleagă unde greșesc și care să-i ajute în schimbarea atitudinii lor.
Capitolul I
Stilurile profesorilor
Fundamente teoretice
1. Delimitrări conceptuale
<”Viața nu este nimic; ea este oportunitatea pentru ceva” spune poetul german Friedick Hebbel. Este important ceea ce aduceți dumneavoastră vieții, nu ceea ce vă aduce viața dumneavoastră.> (”Știința rezolvării conflictelor” Helena Crnelius ) Acesta ar trebui să fie motto-ul fiecărui profesor și nu numai, deoarece el este cel care oferă cel mai mult, el oferă cunoașterea și trebuie să aibă grijă cum o face.
Viața este un proces continu de creștere și dezvoltare. Școala este doar un segment din aceasta, dar unul foarte important de care depinde tot restul. Dacă profesorul face ca viața școlară să fie interesantă, frumoasă, plină de descoperiri, iar atmosfera din clasă să fie caldă și primitoare; atunci viața elevului se va dezvolta armonios.
”În societate există o dezbatere continuă în legătură cu eficiența învățământului. Performanțele elevilor sunt legate în opiniile multora de dăruirea și calitatea comportamentului profesorului.” (”Relația profesor-elev pentru o nouă calitate în educație” Coordonator Emil Stan) Variațiile din comportamentul profesorilor produc diferențe în performanțele elevilor. Elevii evoluează în funcție de mediul social organizat de adulți.
”Orice proces de educați, presupune prin natura sa, un anumit tip de relație umană. Evoluția educației a inclus și o revoluție a raporturilor dintre educați și educatorii lor. Eficiența actului educativ se decide pe terenul raporturilor concrete zilnice dintre învățător și elev fără să forțeze natura, respectând transformarea progresivă a fiecărui copil, crescând fără să uniformizeze, diferențiind fără a disproporționa, învățătorul asigură o dezvoltare armonioasă a personalității fiecărui elev.” (”Relația profesor-elev pentru o nouă calitate în educație” Coordonator Emil Stan)
”Procesul de învățământ are drept scop asigurarea nivelului de reușită mintală pentru fiecare elev în parte, în planul formrării personalității sale, dar și atingerea unei reușite educaționale, din perspectiva cadrului didactic.
Influiența personală a profesorului asupra clasei de elevi este cunoscută și descrisă în general, ca fiind o capacitate de a afecta comportamentul altor persoane, în speță al elevilor; în aproape fiecare moment, profesorul inițiază acțiuni prin care, afectează comportamentul elevilor (le poate cere să fie atenți, să îndeplinească anumite sarcini, etc.) în timp ce elevii vor acționa în funcție de intensitatea influienței profesorale.” (”Managementul clasei de elevi” Romiță B. Iucu).
Relația profesor elev infliuențează atmosfera din clasă. Profesorul este cel care ține clasa unită sau dimpotrivă prin comportamentul lui o dezbină ducând la o proastă relație între colegi și distrugând socializarea.
Erorile care survin în urma unui prost proces educațional sunt iremediabile și fatale pentru elevii în cauză. Dacă în alte domenii rebuturile pot fi refolosite, în educație situația este altfel; elevul capătă un comportament deviant care nu mai poate fi îndreptat sau cel puțin nu în totalitate. În acest caz întreaga răspundere cade pe umerii cadrului didactic (în situația în care nu au intervenit și factori externi perturbatori cum ar fi influiența familială neadecvată).
”Relația profesor-elev este o relație autocuprinzătoare, de interdepentență, procesul însuși de predare-învățare neputând avea loc decât prin interacțiune, interrelație, intercunoaștere.” Elevul nu mai este tratat ca obiect sau ca receptor ci ca participant activ la procesul propriei formări.
Teoria disciplinei perimisive, în concepția lui J.J. Russeau, spune că: ”prin dispoziții, ordine, interdicții, pedepse, se înăbușă manifestările spontane ale copilului, potrivit tendințelor și trebuințelor și, implicit, construirea personalității sale.”
În teoria ”educații noi” este propusă reformarea educației în fucție de cerințele elevului. ”Ideea principală a acestei teorii este că educația să asigure libertatea de manifestare a copilului, disciplina rezultând din însăși asigurarea acestei libertăți de manifestare.” Întrebarea mea ar fi următoarea: Este sistemul nostru educațional pregătit pentru astfel de schimbări?
Natura omului este animalică, copiliul este neformat, el se formează prin educației, acesta este rolul școlii, iar al elevului este acela de a tinde spre o ”formă”, spre educație, spre cultură, spre un intelect superior.
”Stil = mod specific de exprimare într-un anumit domeniu al activității omenești; pentru anumite scopuri ale comunicării; fel propriu de a se exprima al unei persoane.” (DEX)
Prin stil educațional este dotată cu forță și energie varianta operațională a întreguilui sistem al câmpului psiho-pedagogic.
Romiță Iucu concluzionează: ”Putem insera faptul că stilul este un set de constante asociate comportamentului, care sunt situate la regiunea de contact cu convingerile psiho-pedagogice și perceptibile direct, fără o meditație internă.”
Deși Behevioriștii cred că stilul ca și comportament individual este dificil de schimbat, să nu uităm că suntem oameni și că ne putem redirecționa, reechilibra trăsăturile de personalitate. Stilul reprezintă trebuințele fundamentale ale unui ”lider” care motivează comportamentul. Comportamentul se reglează in funcție de situațiile externe, iar stilul rămâne constant.
Profesorul este nevoit să intervină în situații de criză apărute în sala de clasă. Aceste situații apar la diferite niveluri ceea ce a făcut ca stilul profesorului să fie clasificat și identificat în mai multe variabile. Situațiile de criză apar la:
- nivelul comportamental
- nivelul cognitiv
- nivelul strategic
- nivelul instrumental
- nivelul evaluator etc.
”Stilul este o variabilă organizațională cu mare influiență în planul relațional, interacțional-pedagogic.”
Pentru schimbarea stilului este nevoie de o reechilibrare între trăsăturile de personalitate și stil. El (stilul) influiențează mult atmosfera din clasă și comportamentul elevilor. Nu există un stil ideal sau pur, cel mult putem spune că există unul mai eficient decât celelalte.
Eficiența conducerii depinde de:
- personalitatea conducătorului și ce anume îl influiențează în actul educațional.
- variabilele situaționale.
2. Clasificarea stilurilor
Stilurile educaționale au fost identificate și clasificate în diferite moduri:
- autocrat I - pe baza informațiilor deținute ia singur decizia.
- autocrat II - decide după ce are informații suplimentare.
- consultativ I - ia decizia după ce prezintă problemele șefului clasei.
- consultativ II - iau decizii membrii grupului sau al clasei (cel mai des).
- grup II - influiențează decizia luată de grup.
2.1. Likert identifică astfel stilurile:
- autoritar exploatator - este vârful ierarhiei.
- autoritar binevoitor - productivitate și comunicare bună.
- consultativ - ia decizii împreună cu ceilalți, își asumă răspunderea.
- participativ - climatul este bazat pe respect, are o relație bună cu elevii guvernată de respect și interes față de aceștia.
2.2. Stilurile autoritar, democratic şi laisser-faire.
Cea mai cunoscută clasificare a stilurilor este: stilul autoritar, stilul democratic, stilul laisser-faire (permisiv).
Stilul autoritar se caracterizează prin: structură ”închisă” a situației de învățare; cotrol riguros, sistemic și permanent, interdicții frecvente, dreptul scăzut al elevilor de a formula sugestii, critică și sancțiuni frecvente. Este bazat pe strategii directive.
Profesorul autoritar se manifestă astfel: pedepsește, umilește, impune, cere imperativ, critică, exercită presiuni, utilizează o voce ascuțită, domină, este aspru, inspiră teamă. Profesorul care este caracterizat de aceste trăsături își asumă în totalitate răspunderea pentru elevi și pentru tot ce se întâmplă în sala de clasă. El nu iartă nici o abatere de la reguli și nu trece cu vederea nimic. Se adresează elevului cu expresii de genul: ”eu sunt cel care știe tot, tu nu ai dreptul să…” sau “nu cred că ești în măsură să…” .Creează în sala de clasă o atmosferă ostilă pentru elevi unde domnește liniștea și teama, unde toți îl știu de șef și nimeni nu are curajul să întrebe ceva măcar. Acest gen de atitudine a profesorului față de elevi le blochează acestora creativitatea, își pierd încrederea în sine și prezintă față de școală un sentiment de teamă.
Stilul democratic este caracterizat de: realizarea unui raport optim între directivitate și libertate, profesorul nu se retrage din activitate, nu-și diminuează prerogativele, este mereu prestant, dar lasă elevilor posibilitatea să intervină. Elevului i se acordă astfel un anumit credit în raport cu gradul lui de maturizare spiritiuală și intelectuală, preluând secvențional din atributele clasice ale profesorului.
Profesorul democratic este caracterizat astfel: este prietenos, ferm, atent, este deschis și cinstit, încurajează, stimulează, ajută și îndrumă, convinge, antrenează și influentează. Profesorul care întrunește aceste calități oferă elevilor o atmosferă prielnică studiului. Le oferă încrederea optimă dezvoltării creativității și a stimei de sine. Orele de curs se desfășoară dinamic, elevii adresează întrebări și cer explicații suplimentare; ei simt interes din partea profesorului și îl răsplătesc pe acesta cu rezultatele lor. Este ferm în deciziile luate , acceptă și alte variante de răspuns decât ale sale.
Stilul laisser-faire este caracterizat de o totală independență, ceea ce are eficiență asupra elevilor cu stabilitate emoțională care cunosc ”măsura lucrurilor”.
Profesorul laissez-faire sau permisiv se manifestă astfel: intervine doar când este solicitat, este permisiv și acceptă o libertate aproape totală ceea ce creează copilului sentimente de: copleșire, frustrare, pierdere. Acest gen de professor își lasă elevii să decidă singuri și să-și asume răspunderea pentru deciziile lor; face asta din teamă de a greăi sau pentru că nu e stăpân pe materia sa. Elevii sunt confuzi, se simt pierduti și creează haos. Rezultatele nu sunt bune deoarece situația îi depășește pe copii. Acest gen de atitudine este recomandată doar în cazul în care clasa este foare bună. Profesorul îi poate supraveghea și interveni doar la nevoie sau când este solicitat. Menționăm că nici unul din aceste stiluri nu este întâlnit în stare pură. Ele se găsesc nuanțate și sunt influențate de mai multi factori cum ar fi: nivelul la care predă (școala primară, gimnazială, liceu, facultate), nivelul clasei, materiei, conducerea școlii, personalitatea sa, situația creată în momentul respectiv, tipul de profesor care l-a avut în anii lui de studio.
Diferența dintre profesorii autoritari și cei democratici este că: primul își manifestă puterea ”împotriva lui X”, iar cel de-al doilea ”împreună cu X”. O astfel de atitudine (cea din urmă) ajută elevii și este gata oricând să lucreze cu ei.
”Trebuie” sau ”n-ai voie” sunt cuvinte care denotă putere și sub presiunea căreia mulți elevi se simt copleșiți, sunt expuși la depresie și slăbiciune. Se spune că greșeala este un spledid prilej de a învăța; iar un sens al puterii este capacitatea de a produce rezultatele pe care le doriți cel mai mult și de a-i valorifica pe ceilalți. Acesta este sensul puterii care ar trebui să se întâlnească în educație; puterea de a te verifica prin oamenii ce sunt elevii tăi, prin felul cum îi pui pe ei în valoare.
”Puterea se poate dezvolta dintr-un atașament emoțional față de o prietenie la care ții, din utilizarea calității de expert sau din ierarhie, promisiunea recompensei, amenințarea cu pedeapsa sau din capacitatea persuativă a persoanei.” (Știința rezolvării conflictelor” Helena Crnelius, p.50)
Psihologii spun că o supărare din trecut a cărei energie nu a fost eliberată se va răsfrânge asupra altor persoane în momente prielnice. Asta ar putea explica atitudinea profesorului autoritar; care își persecută elevii pentru că în trecut și ele a fost persecutat.
”Unii copii reacționează agresiv la lipsa de respect a unui adult față de ei și prin aceasta se poate da naștere unui cerc vicios al conflictului copil-adult.” (idem p.62)
Teoria disciplinei autoritare afirmă contrariul celei permisive: ”natura umană este prin esența ei predispusă spre manifestări negative și, pentru atenuarea și frânarea sunt necesare măsuri severe de constrângere”. Această teorie a fost reprezentă de pedagogu german Herpart, care a introdus conceptul de ”guvernare” împreună cu o serie de acțiuni menite să disciplineze copilul, să respecte cerințele și dispozițiile educatorului.
După părerea mea această metodă nu dă rezultate bune. În școală trebuie să existe un echilibru între permisivitate și putere; pe când în viziunea acestei teorii balanța se înclină clar în favoare puterii. Comform teoriei la finalul anilor de studii ar trebui sa avem o marionetă care își așteaptă păpușarul; pentru că asta se obține (în cel mai bun caz) în urma folosirii excesive a puterii. În alte cazuri elevii devin timorați, lipsiți de voință proprie, așteaptă mereu îndrumări, nu pot justifica alegerile făcute și cel mai probabil vor avea un comportament bazat pe putere în relațiile cu ceilalți.
”Educatorii cu nivel (constant) scăzut al respectului/stimei de sine pot fi împărțiți în două categorii: cei care au un comportament permanent dominator și cei care au un comportament de tip laisser-faire.” („Relația profesor-elev pentru o nouă calitate in educație” coordonator Emil Stan, p.35)
Elevii cu educatori punitivi vor fi obișnuiți să se autoanalizeze, autoperfecționeze, să se autoeduce și stima de sine vor crede că vine doar din exterior, neștiind că adevărata stimă de sine vine din interior.
Elevii cu educatori de tip ”laisser-faire” vor fi indisciplinați, dezordonați, obraznici, mincinoși, speculanți, dublicitari, ignoranți, neatenți și insensibili.
2.3. Cele şapte trepte ale autorităţii.
Stilul de conducere trebuie să fie potrivit situației. Există șapte trepte ale autorității caracterizate prin scăderea nivelului acesteia și creșterea libertății elevilor.
Profesorul ia decizii și le anunță.
Profesorul ia decizii și le ”vinde”.
Profesorul prezintă ideile și invită la întrebări.
Profesorul prezintă o propunere de decizie care va fi dezbătută.
Profesorul prezintă problema, ascultă sugestiile, apoi decide.
Profesorul definește limitele și cere echipei să decidă.
Profesorul permite elevilor să decidă în limitele prescrise de constrângerele exterioare. (”Managementul educațional pentru instituțiile de învățământ” Ministerul Educației și Cercetării)
Prin comportamentul profesorului autoritar se crează un climat nesigur ce duce la sentimente dureroase de inferioritate, singurătate, insatisfacții emoționale. Acest tip de comportament poate fi perceput de elev ca fiind agresiv și cu agresivitate va răspunde și el celor din jur. (Romiță B. Iucu ”Managementul clasei de elevi”)
2.4. Stilurile după Blanke şi Mounton.
O altă clasificare a stilurilor a fost facută de către Blanke și Mouton, care au identificat 81 de stiluri manageriale pe baza unei ”grile manageriale”, dintre care cinci sunt reprezentative:
1. Stilul asertiv este orientat pe îndeplinirea sarcinilor și personifică ”spiritul antreprenorial”; are nivelul rezultatelor ridicat, iar nivelul relațiilor scăzut. Vrea ca lucrurile să se facă așa cum spune el; dictează și nu ascultă, nu-i pasă de sentimentele și opiniile celorlalți; devine agresiv dacă este provocat; dirijează activitatea ferm spre rezultate.
2. Stilul preocupat este orientat pe ideea că ”grupul nu indivizii sunt cheia organizației”; are nivelul rezultatelor scăzut și nivelul relațiilor ridicat. Îi pasă de oameni, vrea să fie agreat de subordonatori și subordonați; evită conflictele deschise; ajunge să flateze pe ceilalți pentru a obșine rezultate; are tendințe să conducă bazându-se pe devotamentul subordonaților.
3. Stilul pasiv – profesorul ”s-a resemnat cu eșecul”, iar nivelul rezultatelor și al relațiilor este scăzut. Este foarte preocupat de statutul profesiei și de propriul său statut; este foarte atent la greșelile pe care le comit ceilalți; critică mereu.
4. Stilul administrativ – profesorul a ”găsit soluții satisfăcătoare prin acțiuni de echilibrare sau de compromis”, iar nivelul rezultatelor și al relațiilor este mediu. Lucrează ”ca la carte”; este mult mai conștiincios decât creativ sau inovator; este ferm.
5. Stilul motivant – profesorul ”promovează condițiile care cuprind creativitatea, morala și eficiența ridicată de către elevii care acționează sinergic”. Face față cu calm conflictelor; deleagă clar; ia decizia atunci când este necesar; ajută colaboratorii și subordonații să-și imbunătățească performanțele; implică subordonații în luarea deciziilor care îi afectează. (”Managementul educațional pentru instituțiile de învățământ” Ministerul Educației și Cercetării, p.65)
2.5. Stilurile după P. Hersez şi K. Blanchard.
Alte patru stiluri au fost identificate de P. Hersey și K. Blanchard și sunt bazate pe centrarea relațiilor umane și pe sarcini:
1. Stilul directiv – profesorul ”spune” ce trebuie să facă subordonații și controlează fiecare acțiune fiind centrat pe sarcină.
2. Stilul tutoral – profesorul ”vinde” sugestii, decizii, încercând să convingă; este centrat atât pe sarcini cât și pe relațiile umane.
3. Stilul mentoral – profesorul ”participă” cu sugestii, sfaturi, ajutor, când îi sunt cerute și este centrat pe relațiile umane.
4. Stilul delegator – profesoru ”deleagă” elevilor autoritatea de luare a deciziilor, el nu mai este centrat nici pe sarcină, nici pe relațiile umane.
Hersey și Blachard sugerează o evoluție a stilului autoritar care la început este necesar, dar pe măsură ce profesorul câștigul devotamentul elevilor și aceștia din urmă devin capabili să ducă la îndeplinire noi sarcini în noi condiții, profesorul trece la un stil care le permite elevilor să aibă autoritate decizională.
Joahn Adaire spune că profesorul trebuie să țină cont de trei variabile când își asumă un comportament: cerințele sarcinii, nevoile grupului și nevoile individuale. Trebuie să știe căreia să-i acorde prioritate. (idem p.66)
2.6. Stilurile după Gabriel Albu.
În lucrarea sa ”Educația, profesorul și vremurile” Gabriel Albu clasifică profesorii după încrederea pe care o au în sine și în cei din jur. Astfel sunt identificate patru tipuri de profesori:
Profesori care au încredere în sine și în ceilalți.
Profesori care au încredere în sine dar nu în ceilalți.
Profesori care nu au încredere în sine dar au încredere în ceilalți.
Profesori care nu au încredere în sine dar nici în ceilalți. (”Educația, profesorul și vremurile” Gabriel Albu, p.97)
Giddens (2000) precizează – ”încrederea nu poate fi controlată prin coduri normative fixe, ea trebuie să fie câștigată, iar mijlocul prin care se face acest lucru sunt deschiderea și căldura sufletească vizibile”. (p.115, ș.a)(apud. Idem p.133)
Încrederea elevului în profesor și a profesorului în elev este esențială, lipsind aceasta se poate compromite sau chiar rata actul educațional. (idem p.121)
3. Cominicarea profesor-elev
3.1. Semnificaţiile comunicării.
Comunicarea are trei semnificații:
Însușire, aducere la cunoștință;
Contacte verbale în interiorul unui grup sau colectiv;
Prezentare sau ocazie ce favorizează schimbul de idei sau relații spirituale; (apud. Cuilen Burg, ș.a. 1998-10, p. 23)
Privind aceste trei semnificații ale comnunicării putem înțelege mai bine necesitatea practiciii didactice de a privi comunicarea dintr-o nouă perspectivă care pune accentul pe dimensiunile interpersonale ale procesului instructiv-educativ și pe provomovarea interacțiunii dintre elevi. (”Eu, profesor?! Eu? ... profesor! Introducere în psihologia educației” Carmen Maria Necu, p. 49)
Comunicarea pedagogică este definită ca o situație centrată pe transmiterea de cunoștințe, problematica înțelesurilor comune, modelarea conduitelor la elevi. (idem, p. 52)
Condiții pentru realizarea comunicarii didactice eficiente:
Fiecare dintre parteneri trebuie să fie pe rând emițători și receptori.
Să existe un conținut, o informație structurată după anumite legi epistemologice, logice, sistemice, pedagogice.
Finalitățile comunicării să fie de două feluri: una cognitivă, alta educativă.
Să existe un cod comun pe care ambii parteneri să-l înțeleagă.
Să se sprijine pe utilizarea unor strategii și tactici de tipul metodelor conversative, dialogate, interactive, exclusiv discursive, favorabile stimulării discuției și dezbaterii în grup, dezvoltării unor conflicte socio-socognitive, problematizării etc.. (idem, p. 55)
”Cerințele de comunicare ale școlii sunt în creștere și nu în scădere. Motiv pentru care ea își multiplică formele de comunicare și își sporește exigențele față de actul comunicării. De aceea, imaginea profesorului comunicativ se impune astfel mai mult ca oricând în trecut. Acest profesor întrunește trei funcții de bază: facilitează procesul de comunicare; ia parte activă la procesul de comunicare; observă (studiază) procesul de comunicare. (idem, p 73)
Rolul profesorul este acela de a crea situații interactive de grup aducând în fața acestora conflicte socio-cognitive generatoare de opoziții și divergențe între participanți. Pentru a ajunge aici trebuie să-și asume un rol moderator, să stârnească nedumeriri și întrebări, care incită la discuții, la dezbateri contradictorii serioase; trebuie să stimuleze elevii, sa-și găsească argumente și contraargumente, să și le apere în mod convingător; ”să dezvolte controverse și să aducă într-o manieră constructivă intervenția ca structură de a obține angajarea tuturor elevilor în activitatea clasei; de a deveni facilitator, antrenor mai mult decât distribuitor de cunoștințe.” (idem, p. 152)
În orice situație de comunicare directă se realizează, de fapt, un schimb de informații și stimulente. Ca urmare tranzacția este definită drept comunicare și schimb, care au loc în timpul unei relații interpersonale. Această comunicare se realizează din diverse stări ale Eului și energetice. Din această perspectivă observăm câteva tipuri de tranzacții:
- tranzacțiile paralele arată astfel in relația profesor-elev: profesorul cere: ”Vă rog să deschideți cărtile și caietele și rezolvați exercițiul de la pagina 25.” Reacția elevilor poate fi de adaptare; ”supușenie” (se prefac că îndeplinesc sarcina) sau rebeliune (se revoltă)
- tranzacții încrucișate apar când receptorul resimte o amenințare din partea emițătorului. Un exemplu ar fi atunci când profesorul întreabă elevul de ce nu și-a făcut tema pentru acasă. Elevul se poate simți amenințat de o apropiată pedeapsă și poate minți sau poate spune adevărul în speranța că va fi crezut și iertat. Profesorul trebuie să acționeze pozitiv și să treacă peste incident cu atenționarea ca pe viitor incidentul să nu se repete.
- tranzacții ascunse oferă explicațiile unor evoluții negative ale relației profesor-elev: Ne aflăm la sfârșitul orei de curs, s-a auzit soneria și profesorul continuă lecția. Un elev dorește să atragă atenția profesorului că s-a terminat ora și își întreabă colegul cu voce tare, pentru a fi auzit de profesor, cât este ceasul. Profesorul poate acționa pozitiv și îi poate răspunde chiar el la intrebare explicându-i că vrea să termine fraza deși s-a sunat sau, negativ, îi face observație că e obraznic și îi reține toată pauza. (”Managementul educațional pentru instituții de învățământ” Ministerul Educației și Cercetării)
3.2. Caracteristicele profesorului de azi: competență relațională; capacitatea de a promova relații de cooperare și competiție; un stil de lucru cooperant pentru a asigura unitatea clasei, a obține un grad de coeziune al acesteia, pentru a stimula tendințele centripede în locul celor centrifuge; pentru a forma conștiința comunitară (de grup) a elevilor de care se ocupă. (idem, p. 152)
Dialogul profesor-elev necesită un climat educațional stabil, deschis și constructiv.
Profesorul trebuie:
- ”să îndrume elevii pe drumul cunoașterii prin interacțiuni punctuale adaptate situațiilor respective, prin sfaturi și recomandări care să susțină comportamentele și reacțiile elevilor”
- să motiveze activitatea elevilor prin formele de întăriri pozitive și negative; să utilizeze aprecierile verbale și reacțiile nonverbale în sprijinul consolidării comportamentelor pozitive.
- ”să încurajeze și să manifeste solidaritate cu unele trăiri sufletești ale clasei”
- să consilize elevii în activități școlare și extrașcolare.
- să controleze elevii în scopul cunoașterii stadiului de realizare a obiectivelor în care acesta se află și nivelul de performanță al acestora.
- să coordoneze globalitatea acțiunilor instructiv-educative ale clasei.
- să conducă activitatea desfășurată în clasă.
- să comunice informațiile științifice.
- să organizeze activitățile clasei. (Romică B. Iucu ”Managementul clasei de elevi”)
3.3. Relația profesor-elev.
”Relația dintre cei doi parteneri este benefică atunci când se bazează pe deschidere și încredere, comunicare și ascultare, acceptare și susținere.” (”Relațiia profesor-elev pentru o nouă calitate în educație” coordonator Emil Stan)
Cadrul didactic are puterea de a schimba dispozitia elevului prin insuflarea propriei dispozitii. Dacă profesorul este încrezător, vesel,deschis, așa va fi și elevul.
O condiție pentru îmbunătățirea relațiilor profesor-elev este activarea stărilor pozitive ale Eului care asigură eficacitatea tranzacției. Aceasta se realizează prin cei trei P (protecția, permisivitatea, puterea):
- protecția: PN (profesorul normativ) activează CA (copilul adult) – rezultă că seninătatea este necesară ca regulile impuse de profesor să fie percepute ca ”drepte” și ”necesare”; de exemplu noetele date să fie justificate și explicate.
- permisivitatea: PO (profesorul care oferă) activează CL (copilul liber) – rezultă ”fericirea”, profesorul trebuie să ofere ”spații de mișcare” și să încurajeze permisivitatea; el trebuie să ofere libertate, să aibă simțul umorului fără sarcasm, să încurajeze creativitatea.
- puterea: CA (copilul adult) activează CL (copilul liber) – rezultă: motivația. Profesorul urmărește respectarea intereselor și nevoilor exprimate ale elevilor oferind informații suplimentare la cerere și susține elevii în urmarea ”drumului” ales. (”Managementul educațional pentru instituțiile de învățămant” Ministerul Educației și Cercetării)
3.4. Agresivitatea în relația profesor-elev
Din păcate agresivitatea este întâlnită și în comportamentul profesorilor; cel mai des ea se manifestă sub forma unor priviri, ignorarea elevilor, marginalizarea unora dintre ei. Aceste comportamente duc la scăderea stimei de sine la elevi și la reducerii motivației pentru învățare.
Nu este ușor să vorbim despre violența profesorilor dar aceasta există și este întâlnită mai des în forma ei psihică decât fizică. Ambele sunt la fel de importante dar cea psihică are urmări mai grave. Agresivitatea nonverbală se manifestă astfel:
- lipsa de transparență a evaluării,
- utilizarea notei ca sancțiune,
- discriminarea,
- marginalizarea,
- modul neatractiv de organizare a învățării,
- încurajarea competiției între elevi,
- induce sentimentului de eșec,
- atitudine de control și nu de sprijin,
- distanța în comunicarea cu elevii. (”Prevenirea și combaterea violenței în școală” Ministerul Educației și Cercetării)
4. ”Negocierea” în școli
”Perret-Clermont și Nicolet (1998) afirmă că învățarea poate fi considerată drept o tranzacție (”negociere”) a cărei finalitate este construirea de conuștințe comune. Diversitatea este cauza acestor interacțiuni: elevii au cunoștințe prealabile diferite, care le permit să realizeze cu mai mare ori mai mică ușurință unele dintre sarcinile de învățare. Desigur , profesorul are cunoștințe prealabile și o experiență diferită de cea a elevilor. Ei trebuie să se pună de acord asupra modului de abordare a conținutului învățării, asupra sensurilor pe care le extrag din învățare.” (idem, p.220)
”Negociem toată viața, schimbând între noi promisiuni și argumente. Ori de câte ori două persoane trebuie să ajungă la o înțelegere, dacă termenii acesteia nu sunt clari ele vor fi nevoite să negocieze. Negocierea stă la baza afacerilor – aranjamente pentru cumărare, vânzare sau schimb de bunuri și servicii. Ea stă la baza relațiilor în muncă și traiul împreună, când apare situația de a planifica cine și ce face, cine și ce hotărăște. Negocierea definește și relațiile dintre țări referitoare la schimb de produse și disputele la frontiere.” (”Știința rezolvării conflictelor” Helena Crnelius, p.55)
Dacă negocierea stă la baza atâtor relații putem crede că se găsește și în mică măsură în relația profesor-elev. Profesorul trebuie să fie interesat de ce dorește elevul, de ce așteaptă acesta de la el, de felul cum crede el că se va desfășura ora. Elevul trebuie să creadă că are și el un cuvânt de spus cu privire la ce se întâmplă în sala de clasă. Profesorul trebuie să respecte măcar câteva cerințe ale acestuia sau să-l facă să creadă că le respectă, pentru ca elevul să vadă că și el contează și nu este educat de un dictator.
”În general scopul negocierii nu este acela de a ieși deasupra, ci acela de a ajunge la o înțelegere echilibrată, corectă pentru ambele părți. Aceasta este o înțelegere pe care ambele părți o respectă cu fermitate. Nici atacul și nici fuga nu pot conduce la o înțelegere fermă. În schimb, va trebui dezvoltată voința, o adecvată orientare spre scop, puterea și flexibilitatea.” (idem, p.56)
Decizia de soluționare a unei probleme este elaborată de instanța câmpului psiho-pedagogic, care analizează, structurează, reconvertește solicitarile venite din partea câmpului educațional sau a unei situații psiho-pedagogice.
Acest lucru ar trebui cunoscut de către părinți și elevi pentru a ști ce este de făcut în cazul în care apare o problemă (gravă) pe care cadrul didactic refuză să o soluționeze.
Capitolul II
Stilurile profesorului
Rezultatele unei microcercetări educaționale
Ipoteze.
I1. Cu cât stilul profesorului este mai apropiat de cel democratic, cu atât șansele ca percepția elevilor despre școală să fie mai bună, crește.
I2. Cu cât cadrul didactic își respectă îndatoririle de profesor cu atât elevul le va respecta pe ale sale.
I3. Dacă profesorul/învățătorul folesește corect dubletul pedeapsă-recompensă atunci elevul va ști să-și corecteze comportamentul.
I4. Dacă profesorul întrece limita în aplicarea pedepselor atunci vor fi consecințe în planul psihic al elevului.
I5. Dacă învățătorii ar fi aleși cu mai mare grijă și după criterii mai stricte atunci abuzurile față de elevi ar scădea.
Obiective.
O1. Identificarea stilurilor învățătorilor prin intermediul elevilor și percepția acestora despre școală.
O2. Determinarea comportamentelor dezirabile și indezirabile ale profesorilor și urmările acestora asupra elevilor.
O3. Identificarea relației profesor-elev prin prisma pedepse-recompese. Sunt aplicate corect și eficient?
O4. Identificarea pedepselor folosite de învățător.
O5. Construirea unui program de verificare și îndreptare a comportamentului învățătorilor în vederea eliminării abuzurilor.
1. Chestionar ”Care este stilul meu?”
Problema stilurilor profesorilor am examinat-o în lucrarea mea folosind metoda chestionarului. Instrumentul a fost „Chestionarul Care este stilul meu?”. Chestionarul este alcătuit din 16 itemi grupați în felul următor: primii 5 itemi vizează stilul democratic; următorii 3 vizează stilul permisiv; iar ultimii 8 vizează stilul autoritar; și un chestionar pentru elevi intitulat ”Așa este învățătoarea mea” alcătuit din 13 itemi grupați în felul următor: primii 5 itemi vizează stilul democratic, următorii 2 itemi vizează stilul permisiv și ultimii 6 vizează stilul autoritar.
Instrumentul ”Așa este învățătoarea mea” a fost aplicat pe un eșantion de 58 de elevi; 30 ai clasei a 5-a și 28 din clasa a 6-a școala Radu Stanian (anexa 1); iar chestionarul ”Care este stilul meu?” a fost aplicat pe 24 învățători dintre care 15 aparțin unei grupe de masterat, specialitatea Consiliere școlară și dezvoltarea carierei, facultatea Litere și Științe, din cadrul Universității Petrol și Gaze Ploiești, 5 aparținând școlii cu clasele 1-8 din Mislea și 4 aparținând școlii cu clasele 1-8 Nr. 3 din Râmnicul Sărat. (anexa 2)
S-au ales elevi din clasele a 5-a și a 6-a din dorința de a primi răspunsuri cât mai sincere și fără ca elevii să fie infuențați de doamnele învățătoare.
Tabelul nr. 1 Rezultatele obținute la chestionarul ”Care este stilul meu?”, profil comparat.
Comportamente | Cursanții de la masteratul CSDC | Învățătorii celor două școli |
Prietenos da nu uneori | 12 0 3 | 8 0 1 |
Ferm da nu | 15 0 | 9 0 |
Stimulează da nu nu știu | 15 0 0 | 8 0 1 |
Influențează da nu nu știu | 4 7 4 | 3 3 3 |
Realizează acorduri da nu | 14 1 | 6 3 |
Permisiv da nu | 10 5 | 8 1 |
Oferă libertate minimă totală fără libertate | 14 1 0 | 7 0 2 |
Pedepsește da uneori niciodată | 0 13 2 | 1 7 1 |
Se impun da nu | 15 0 | 9 0 |
Critică rar des foarte des | 10 5 0 | 8 1 0 |
Face presiuni da nu | 5 10 | 5 4 |
Este aspru da nu | 4 11 | 3 6 |
Inspiră teamă da nu nu știu | 0 11 4 | 1 6 2 |
Asumă responsabilitatea total parțial deloc | 14 1 0 | 8 1 0 |
Note proaste pentru indisciplină teme neefectuate neatenție | 2 12 1 | 0 5 2 |
Concluziile care reies în urma lecturii acestui tabel sunt următoarele:
a. Majoritatea profesorilor sunt caracterizați de prietenia față de elevi, fermitate, deschidere, stimularea prin jocuri și activități, realizarea acordurilor între ei și elevi; ceea ce indică trăsăturile predominante ale stilului democrat.
b. De asemenea cei mai mulți dintre ei se consideră caracterizați de persmisivitate și în același timp spun că elevii lor au libertate minimă. Având în vedere că aceste două trăsături aparțin stilului laisser-faire, este imposibil să fii permisiv dar în același timp să acorzi o libertate minimă.
c. La răspunsurile itemilor care priveau trăsăturile profesorului autoritar, majoritatea subiecților au răspuns astfel: că își pedepsesc elevii uneori, că se impun în fața lor, că îi critică rar, nu fac presiuni asupra lor pentru a îndeplini cerințe, că nu sunt aspri cu elevii lor, că nu inspiră teamă elevilor, că își asumă responsabilitatea totală cu privire la ce se întâmplă în clasă și că notele proaste sunt acordate pentru teme neefectuate.
În urma analizei făcute asupra rezultatelor obținute reiese că majoritatea învățătorilor au un stil predominant democrat, dar întâlnim și trăsături ale stilului autoritar.
Tabelul nr. 2 Rezultatele obținute le chestionarul ”Așa este învățătoarea mea”, profil comparat.
Trăsaturile învățătoarei | Elevii clasei a 5-a | Elevii clasei a 6-a |
Prietenoasă da nu uneori | 20 1 9 | 17 1 10 |
Deschisă față de elevi da nu | 27 3 | 19 9 |
Stimulează prin jocuri și activități da nu | 30 0 | 21 4 |
Influențează decizii da nu | 10 20 | 11 17 |
Stabilește regulile împreună cu da nu | 27 3 | 23 4 |
Este îngăduitoare da nu | 29 1 | 23 4 |
Oferă libertate minimă totală fără libertate | 27 3 0 | 21 4 3 |
Pedepsește des da nu | 4 26 | 5 23 |
Critică rar des foarte des | 25 4 1 | 22 5 1 |
Forțează în îndeplinirea cerințelor da nu | 7 23 | 16 12 |
Este aspru da nu | 1 29 | 6 22 |
Inspiră teamă da nu | 1 29 | 7 21 |
Acordă note pentru indisciplină teme neefectuate neatenție | 3 18 9 | 3 19 6 |
Rezulatatele ce reies din lectura acestui tabel ne arată următoarele: elevii consideră că învățătorii lor erau predominant caracterizați de stilul democrat, dar aveau și trăsături din stilul autoritar.
Comparând rezultatele obținute în urma aplicării celor două tipuri de chestionare atât la învățătoare cât și la elevi, observăm că ele coincid în cea mai mare măsură. Deși răspunsurile la unii itemi nu au fost predominante asta nu înseamnă că nu au fost luate în considerare; din contră au ridicat semne de întrebare. La chestionarul aplicat pe elevi am observat 6 răspunsuri afirmative pentru acordarea de note proaste indisciplinei, ceea ce înseamnă că sunt profesori care nu folosesc corect sistemul de evaluare. Acest fapt m-a determinat să aplic următorul chestionar pentru pedepse și recompense.
Am considerat că o mare problemă în educație este reprezentată de aplicarea dubletului pedepse-recompense și astfel am decis să aplic un chestionar pentru această problemă.
2. Chestionar ”Pedepse și recompense”
Instrumentul folosit a fost chestionarul ”Pedepse și recompense” și este alcătuit din 18 itemi care vizează pedepsele și recompensele aplicate în clasă. Eșantionul este alcătuit din 43 de elevi dintre care 25 din clasa a 3-a de la școala Nr. 10 Ploiești și 18 elevi de la școala Nr. 5 Vasile Cristoforescu din Râmnicul Sărat. (anexa 3) De asemenea am aplicat un chestionar ”Pedepse și recompense” construit special pentru învățătoarele acestor două clase. Instrumentul conține 13 itemi.
Tabelul nr. 3 Rezultatele obținute la Chestionarul ”Pedepse și recompense” aplicat elevilor
Nr. item | Variante de răspuns | Frecvență răspuns |
1 | - punerea la colț - nu ieșim în pauză - teme suplimentare - ne mută din bancă - mustrări - tragerea de urechi - nu ieșim în recreație 7 zile - scăderea notei la purtare - excluderea de la oră - statul în picioare - ne ascultă la diferite materii - ieși în față și te faci singur de rușine | 26 20 2 1 6 4 1 2 9 3 3 1 |
2 | - nu am ieșit din bancă în pauză - mustrare - nu am primit nici o pedeapsă - nu am ieșit în pauză trei zile - nu am ieșit în pauză - am stat la colț - am stat în picioare - m-a dat afară din clasă | 3 2 23 1 1 11 3 2 |
3 | - pentru că nu am respectat regulile - nu am primit pedeapsă - pentru că am alergat prin clasă - prentru neatenție - pentru bataie cu un coleg - pentru că am fost transpirat - pentru că nu am fost cuminte - pentru că vorbeam în timpul orei - pentru că nu eram în bancă când a venit doamna - pentru că l-am luat pe Andrei de picioare - fără răspuns | 1 20 1 3 2 1 9 1 1 1 5 |
4 | - teme suplimentare - mustrare - să ne mute din bancă - să stăm la colț - să nu ieșim afară - fără răspuns - să nu ieșim din bancă - nici una nu e ușoară - să stai în picioare - să scrii de mai multe ori lecția - să te faci de rușine - să te dea afară - să te asculte | 1 5 2 10 8 5 2 1 6 1 1 1 1 |
5 | - punerea la colț - să iei o notă proastă - să nu ieși în pauză - fără răspuns - să fii bătut - să te certe doamna - să nu facem sportul - să lucrăm mult - când doamna este supărată - scăderea notei la purtare - toate sunt rele - să te dea afară - să te asculte și să-ți pună notă - nici una nu e prea rea - lucrare de control | 3 7 6 10 2 2 1 1 1 2 1 5 1 1 1 |
6 | - nu - da - fără răspuns | 32 7 4 |
7 | - nu - da - fără răspuns | 40 2 1 |
8 | - da - nu - fără răspuns | 38 4 1 |
9 | - da și sunt făcute de colectivul clasei - da, de doamna învățătoare - da, de domnul director - nu - fără răspuns | 2 30 5 5 2 |
10 | - să nu facem teme - afișarea lucrărilor bune - laude - note bune - să ai voie afară - să fim dați ca exemplu - doamna e mai blândă - nici o recompensă - ne dă prăjituri - ne pune pe scaunul de onoare - aplauze - ne duce la muzeu - fără răspuns | 2 2 13 18 1 2 3 1 2 1 1 2 4 |
11 | - fără teme - am fost lăudat - am luat notă bună - mulțumiri - nici una - am fost dat ca exemplu - lucrurările puse la panou - doamna a fost mai bună cu noi - doamna mi-a strâns mâna - fără răspuns - dulciuri - mersul la muzeul de biologie - aplauzele celorlalți copii | 1 12 16 2 7 2 2 1 1 2 1 1 1 |
12 | - fără teme - note bune pentru că este meritul meu - note bune pentru că toți sunt bucuroși - să mă laude - fără răspuns - dat ca exemplu - doamna se uită frumos la mine - lucrări puse la panou - am luat notă bună - am luat FB pentru că le place părinților - notă bună pentru premiul 1 - mersul la muzeu pentru că am văzut lucruri interesante - mersul în excursii pentru că sunt fericit - am stat pe scaunul de onoare pentru că sunt în atenția tuturor - notă bună pentru mărirea mediei - notă bună pentru că sunt mândru - nu am primit - ne dă dulciuri | 1 1 5 6 8 1 1 2 7 2 1 1 1 1 1 1 1 1 |
13 | - pentru că am respectat ordinele - pentru că am învățat bine - am fost cuminte - pentru că am răspuns bine - pentru că am muncit la o pictură - nu am primit - fără răspuns | 1 14 11 10 1 3 6 |
14 | - da - nu - fără răspuns | 23 19 1 |
15 | - da - nu - fără răspuns | 24 16 3 |
16 | - când nu fac greșeli - când iau note bune - când sunt cuminte - când fac fapte bune - când răspund bine - când o mulțumesc pe doamna - când am o lucrare bună - nu vreau să fiu recompensat - mereu - când învăț - niciodată - nu știu - când sunt atent - fără răspuns | 1 6 9 9 6 2 1 1 1 2 2 2 1 1 |
17 | - nu - da - fără răspuns | 40 2 1 |
18 | - da - nu - fără răspuns | 38 4 1 |
Recompense | - laude - dat exemplu - expuse lucrările - aplauze - am primit o carte - am decis ce ne jucăm - notă bună - diverse premii - am fost liderul colegilor - am stat pe scaunul de onoare | 29 22 22 17 9 11 36 8 10 3 |
Pedepse | - am fost pus la colț - am fost certat - am fost scos în fața clasei - am fost amendat - am fost tras de urechi - mi-a scăzut nota la purtare - am primit o notă proastă - fără răspuns - am fost dat afară din clasă - am fost trimis acasă după părinți - am fost obligat să stau în picioare | 13 29 6 2 5 6 29 3 4 1 20 |
Analizând acest tabel observăm următoarele: încă se mai folosesc pedepse fizice; se distorsionează sensul evaluării, fiind percepută ca o pedeapsă; nu există o continuitate în aplicarea pedepselor sau a receompenselor, ceea ce dezorientează elevul; regurile sunt fixate doar de către învățătoare.
Tabelul nr. 4 Rezultatele obținute la Chestionarul ”Pedepse și recompense” aplicat profesorilor, profil comparat
Nr. item | Învățătoare clasa a 3-a | Învățătoare clasa a 4-a |
1 | - statul la colț | - reținerea de a ieși în recreație |
2 | - mustrare verbală | - mustrarea |
3 | - bătaie între colegi | - punerea în pericol a integrității corporale |
4 | - nu. doar după ce se discută și sunt vinovați | - nu |
5 | - da | - bineînțeles |
6 | - da | - unul pentru toți și toți pentru unul |
7 | - laude, note bune | - încurajări verbale, zâmbete, întărirea unui rezultat deosebit prin FB, evidențierea la afișier, informarea familiei, felicitarea prin strângerea de mână, exemplu pentru ceilalți |
8 | - da | - da, potrivit particularitățilot individuale; dacă reprezintă o motivație pentru elev |
9 | - da | - da |
10 | - da | - nu, diferențiat, în funcție de efectul stimulativ pe care-l au pentru a atinge scopul |
11 | - da | - da, obligațiile, pedepsele, autopedepse |
12 | - da | - mereu, cu sensul de a le atenua |
13 | - rareori | - rareori |
Aceste chestionare au fost aplicate pentru a observa dacă dubletul pedeapsă-recompensă este aplicat corect. În urma comparării rezultatelor observăm următoarele:
- pentru elevi cea mai grea pedeapsă este nota proastă, iar învățătoarele au considerat că cea mai grea pedeapsă este reținerea de a ieși în recreație și statul la colț. Acest lucru înseamnă că pedeapsa este ineficientă, învățătoarele ar trebui să cunoască care este cea mai grea pedeapsă pentru elevi, pentru ca pedeapsa să fie eficientă.
- evaluare este considerată ca o pedeapsă, ceea ce este total greșit. Din această cauză elevilor le este frică să vină la școală, astfel apar ”chiulurile” și alte comportamente ce arată frica de școală.
- nici în ceea ce privește cea mai ușoară pedeapsă , doamnele învățătoare nu s-au ”sincronizat” cu elevii; în timp ce ele consideră că mustrarea este cea mai ușoară pedeapsă, elevii cred că statul la colț este cea mai ușoară.
- doamnele învățătoare acoperă prin răspunsul lor doar două din motivele pentru care acordă pedepse, în timp ce elevii lor sunt aproximativ în număr de 20. De aici rezultă că își cunosc foarte puțin elevii, aproape deloc, ceea ce este foarte grav deoarece este pus în pericol scopul educațional.
- ele consideră recompense notele bune, ceea ce înseamnă că cunoștințele lor în ceea ce privește didactica și anumite reguli din învățămând le sunt necunoscute.
- comunicarea dintre profesor-elev este foarte proastă, ceea ce împiedică ca actul educativ să fie de calitate, iar cel mai mult au de suferit elevii.
- profesorii afirmă că sunt caracterizați de stilul democrat, dar printr-un sinmplu chestionar de acest tip aplicat elevilor se demonstrează contrariul.
- elevul nu își poate corecta comportamentul indezirabil pentru că nu înțelege greșeala și pentru că pedepsele îi sunt aplicate incorect.
- motivația elevilor este extrinsecă, iar învățătorul încurajează ca aceasta să fie așa prin metodele de management folosite.
3. Recomandări
În perioada 7-12 ani copilul se află între cei doi poli conflictuali de trăire numiți: hărnicie versus inferioritate. ”Școala îl poate ajuta să-și pună în valoare dotarea (ea trebuie să acorde șanse tuturor copiilor –n.n). Sentimentul inferiorității vine din eșecul raportat în rezolvarea diferitelor sarcini. Aici aș adăuga nevoia ca educatorii să dea dovadă de inventivitate în propunerea de sarcini diferențiate, pentru a evita să-i facă pe copii să se simtă inadecvați, handicapați. Cu atât mai mult nu le este permis să-i eticheteze, subliindu-le astfel inadecvarea”. (”Eu, profesor?! Eu?... profesor! Introducere în psihologia educației” Carmen Maria Necu, p.25)
”<<Morala>> pedagogică ar fi să inventăm sarcini deiverse și complexe care să permită activarea și interacțiunea tuturor proceselor pe care oamenii le au – potențial – în repertoriu. De asemeanea ar trebui să-i ajutăm pe cei pe care îi formăm să le utilizeze potrivit cu cerințele problemelor practice”. (idem p.135)
”Când aplică pedepse ori acordă recompense, profesorul ar trebui să se asigure că este înțeles. Scopul său ar trebui să fie acela de a îl ajuta pe eleve să-și corecteze un comportament inadecvat, nu de a îl distruge ca persoană ori de a îl face să se simtă un om inadecvat”. (idem p.35)
”Esențialiul constă într-o eficientă distribuție a întăririlor și apedepselor. Primele urmăresc să consolideze comportamentele dorite, celelalte să producă încetarea comportamentelor nedorite, trebuie însă să fim atenți, pentru că atât întăririle cât și pedepsele au variante pozitive și negative”.
O întărire pozitivă poate fi lauda. Lăudăm un copil pentru că a scris o compunere frumoasă, și el va continua să scrie compuneri și îi va plăcea să le citească în clasă, unde a fost lăudat. Trebuie însă să fim atenți cu manevrarea acestui tip de recompensă, pentru că relația noastră cu cel lăudat se percepe într-un grup. (Geissler, 1977, apud. idem) Așadar, mai eficientă ar fi lauda publică decât cea confidențială.
Întărirea negativă stimulează fuga, îndepărtarea de o sarcină neplăcută. Cuiva îi este frică să răspundă la lecție, prin urmare chiulește și se simte ușurat. Ușurarea trăită îl va face să chiulească oridecâteori simte această frică. Așadar înainte de a pedepsi (mecanic!) chiulul, ar trebui să ne străduim să aflăm care sunt motivele comiterii sale și să intervenim la nivelul cauzelor.
Mi se pare demnă de toată atenția noastră următoarea afirmație a lui Gissler: ”pedeapsa educativă trebuie să-l modifice pe făptuitor [astfel] încât el însuși să nu mai dorească să încalce dreptul cuiva, nu din teamă ci datorită rațiunii (op. cit., p.161, apud. idem). Nu suferință ci neplăcere (reducerea plăcerii) ar trebui să producă o pedeapsă pentru a nu distruge ori distorsiona o personalitate în formare. Când aplicăm o pedeapsă pentru a disciplina este indicat ca pedeapsa să fie legată de faptă (de exemplu, ar fi greșit să pedepsim indiscipline prin note slabe acordate la o materie de învățământ. ( idem p.212)
Profesorul trebui să îndeplinească 3 roluri: magistru (este privit ca o sursă de valori învățându-i bunele purtări), facilitator (ajută elevii să-și înțeleagă propriile valori și este privit ca o sursă de valori), mentor (ghid, prieten, lider, sursă de înțelepciune, exemplu).( idem p.52)
”Profesorul ar trebui să fie el însuși deschis să creeze o atmosferă de acceptare reciprocă, de interes real față de celălalt, ”străinul”. Mai mult, să delege elevului din responsabilitățile învățării și autoevaluării, acceptând în același timp să fie el însuși evaluat de către elev”. (idem p.136)
Empatia este considerată drept competență esențială a cadrului didactic de către psihologul S. Marcus și colaboratorii săi. (1999, apud. idem p.161)
Un alt lucru de care profesorul trebuie să țină cont este motivația elevului. Pentru aceasta el trebuie să consulte piramida lui Masslow și să se asigure că baza piramidei este satisfăcută pentru a se manifesta unul din nivele de sus, care vizează învățarea.
1 |
2 |
3 |
4 |
5 |
6 |
7 |
Figura nr.1: Piramida lui Masslow
Fiecare nivel corespunde anumitor nevoi astfel:
Nevoi fiziologice.
Nevoi ale stării de siguranță.
Nevoi de apartenență și dragoste.
Nevoi ale stimei de sine.
Nevoi cognitive.
Nevoi estetice.
Nevoi ale actualizării de sine.
Privind această piramidă ar trebui să ne întrebăm înainte de a-i cere elevului să spună lecția, să prezinte tema sau orice altceva, dacă sala de clasă este un climat sigur pentru el, dacă simte că aparține unui grup, dacă simte că este iubit, dacă simte că este respectat.
Profesorii ar trebui să aibă în vedere în procesul de predare-învățare ”Teoria inteligenței multiple” formulate de Hadward Gardner în 1985. El spune că există 8 tipuri de inteligență: lingvistică, logico-matematică, muzicală, spațială, naturalistă, kinestezică, interpersonală, intrapersonală.
Reducerea șanselor de a avea parte de o învățare variată duce la diminuarea anumitor inteligențe.
După Jhon McLeish (1973), în învățare sunt implicate atât latura cognitivă, cât și cea afectivă. (”Intruirea diferențiată. Aplicații ale teoriei inteligențelor multiple. Ghid” Ministerul Educației și Cercetării, coordonatori Lucia Glia, Jody Spiro)
Bibliografie
______________________________
Albu G., (2009), ”Educația, Profesorul și Vremurile”, ed. Paralela 45.
Cerghit Ion, (2002), ”Sisteme de instruire alternative și complementare. Structurii, Stiluri și Strategii”, ed. Aramis.
Glia Lucia, Jody Spiro, ”Instruirea diferențiată. Aplicații ale teoriei inteligenței multiple. Ghid.”, Ministerul Educației și Cercetării, ed. Tipogrup Press, Buzău.
Helena Crnelius, Shoshana Faire, (1996), ”Știința rezolvării conflictelor”, ed. Știință și Tehnică, București.
Iucu B. Romiță, (2006), ”Managementul clasei de elevi”, ed. Polirom.
Jgău M., (2006), ”Prevenirea și combaterea violenței în școală ”, Ministerul Educației și Cercetării, Unicef, Institutul de Științe ale Educației, Buzău, Alpha MDM.
Necu Carmen Maria, (2003), ”Eu, profesor?! Eu?... profesor! Introducere în psihologia educației”, ed. Arhiepiscopiei Romano-Catolice, București.
Stan Emil, (2006), ”Relația profesor-elev pentru o nouă calitate în educație”, Sesiunea de comunicări științifice, Bușteni.
Stan Emil, (2009), ”Managementul clasei”, Institutul European.
Ministerul Educației și Cercetării, (2001), ”Managementul educațional pentru instituțiile de învățământ”, ed. București.
Anexe
Anexa 1
Așa este învățătoarea mea.
Învățătoarea ta este prietenoasă cu tine?
a) da. b) nu. c) uneori.
Învățătoarea este......
a) da. b) nu.
Este deschisa față de voi?
a) da. b) nu.
Primiți teme, jocuri, activități interesante?
a) da. b) nu.
Când trebuie sa faceți o alegere, o face doamna pentru voi?
a) da. b) nu.
Regulile le stabiliți împreună cu doamna?
a) da. b) nu.
Doamna învățătoare este îngăduitoare cu voi?
a) da. b) nu.
Aveți o libertate:
a) minimă. b) totală. c) nu avem libertate.
Sunteți pedepsiți des?
a) da. b) nu.
Cât de des sunteți criticați?
a) rar. b) des. c) foarte des.
Sunteți forțați să duceți la îndeplinire anumite cerințe?
a) da. b) nu.
Învățătoarea este aspră cu voi?
a) da. b) nu.
Îți este teamă de învățătoarea ta?
a) da. b) nu.
Primiți note proaste pentru:
a) nu am fost cuminte. b) teme neefectuate. c) neatenție la oră.
Anexa 2
Care este stilul meu?
Sunteți prietenos cu elevii dumneavoastră?
a) da. b) nu. c) uneori.
Sunteți ferm în ceea ce spuneți elevilor?
a) da. b) nu.
Sunteți deschis față de elevii dumneavoastră?
a) da. b) nu. c) uneori.
Îi stimulați ăprin teme, jocuri și activități?
a) da. b) nu. c) nu știu.
Îi influențați în luarea deciziilor?
a) da. b) nu. c) nu știu.
Realizați acorduri între dumneavoastră și elevi?
a) da. b) nu.
Sunteți caracterizat de permisivitate?
a) da. b) nu.
Elevii dumneavoastră au o libertate:
a) minima. b) totală. c) nu au libertate.
Vă pedepsiți des elevii?
a) da. b) uneori. c) niciodată.
Vă impuneți în fața lor?
a) da. b) nu.
Cât de des îi criticați?
a) rar. b) des. c) foarte des.
Faceți presiuni asupra elevilor pentru a îndeplini anumite cerințe?
a) da. b) nu.
Sunteți aspru cu elevii dumneavoastră?
a) da. b) nu.
Ce credeți, inspirați teamă elevilor dumneavoastră?
a) da. b) nu. c) nu știu.
Cum vă asumați responsabilitatea cu privire la ce se întâmplă în sala de clasă?
a) total. b) parțial. c) deloc.
Acordați note proaste pentru:
a) indisciplină. b) teme neefectuate. c) neatenție la oră.
Anexa 3
PEDEPSE SI RECOMPENSE
Ce pedepse se dau la tine in clasa?
Ce pedepse ai primit tu?
Pentru ce ai primit aceste pedepse?
Care este cea mai usoara pedeapsa?
Dar cea mai rea pedeapsa?
Esti pedepsit defiecare data cand gresesti?
Ai fost vreodata pedepsit fara motiv?
Daca intri intr-un conflict cu un coleg de-al tau sunteti intrebati amandoi ce s-a intamplat?
Aveti reguli in sala de clasa? Daca da, cine le-a fixat?
Ce recompense se ofera in clasa voastra?
Ce recompense ai primit tu pana acum?
Ce recompensa ti-a placut cel mai mult si de ce?
Pentru ce ai primit-o?
Esti recompensat de fiecare data cand faci o fapta buna?
Esti recompensat in raport cu asteptarile tale?
Cand crezi tu ca meriti sa fii recompensat?
Ai fost vreodata recompensat fara motiv?
18. Daca lucrezi cu un coleg, sunte-ti recompensati amandoi?
Pedepse | X | Recompense | X |
Ai fost pus la colt | Ai primit laude | ||
Ai fost tras de urechi | Ai fost dat ca exemplu | ||
Ai fost certat | Ti-au fost expuse lucrarile | ||
Ai fost dat afara din clasa | Ai primit diferite premii | ||
Ai fost scos in fata clasei | Ai primit o nota buna | ||
Ai fost trimis acasa dupa parinti | Ai fost aplaudat de ceilalti colegi | ||
Ai fost obligat sa stai in picioare | Ai primit o carte | ||
Ai fost amendat | Ai fost asezat pe scaunul onoarei | ||
Ti s-a scazut nota la purtare | Ai fost lasat sa decizi ce joc va veti juca | ||
Ai primit o nota proasta | Ai fost lasat sa fii liderul colegilor tai |
Anexa 4
PEDEPSE SI RECOMPENSE
1. Care este cea mai grea pedeapsa pe care o utilizati?
2. Dar cea mai usoara?
3. Pentru ce fapte dati aceste pedepse?
4. Pedepsiti elevii de fiecare data cand acestia gresesc?
5. Le explicati elevilor de fiecare data pentru ce au fost pedepsiti?
6. Pedepsele se aplica pentru toti elevii la fel?
7. Ce recompense utilizati in sala de clasa?
8. Ii receompensati pe elevi de fiecare data cand fac ceva bun?
9. Le explicati elevilor de fiecare data pentru ce au fost recompensati?
10. Recompensele se aplica la fel pentru toti elevii?
11. Stabiliti reguli impreuna cu elevii?
12. Reveniti asupra regulilor sau pedepselor?
13. Cum schimbati regulile?
Foarte des | |
Des | |
Rareori | |
Niciodata |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)