sâmbătă, 29 mai 2010

LUCRARE CONCURS

„VIATA IN DOI SI PROBLEMELE DE COMUNICARE”,

Magda Miricescu,PIPP,an 1,grupa 4533

„Dragostea nu se poate multumi cu propria fericire;ea are nevoie de calitatea si de creativitatea unei relatii pentru a-si supravietui siesi.”(Jacques Salome)

Fericirea incepe intotdeauna de la cifra doi,iar pentru a fi fericiti avem nevoie de un partener de suflet pe care sa-l iubim si care sa ne impartaseasca aceleasi sentimente.De asemenea,viata de cuplu presupune ca fiecare dintre parteneri sa-si pastreze individualitatea .

CUM SE TRECE DE LA INTALNIRE LA RELATIE?

Fiecare avem acea credinta de a ne gasi sufletul pereche,iar pentru acesta pastram in noi un loc special cu speranta ca acesta va sti sa ne inteleaga,sa ne iubeasca neconditionat si sa ne poarte de grija.Cautarea patenerului ideal care poate raspunde asteptarilor fata de roluri a fost foarte bine pusa in evidenta de cercetarile privind psihoterapia conjugala.Cautand un partener ideal,fiecare persoana se gaseste „in situatia unui regizor”.Barbatul cauta primul rol feminin care poate juca cel mai bine personajul cerut de propriul scenariu;femeia cauta primul rol masculin care sa interpreteze caracterul adaptat protocolului ei.Acest proces de evolutie de la o intalnire la relatie cuprinde:atractiile,sentimentele indivizilor,temerile (teama de a nu fi iubit,respins sau de a cadea prada iubirii) si alegerile inconstiente.

Construirea unei relatii presupune o dezvaluire a capacitatii sale de a convietui cu celelalt,iar pentru aceasta trebuie sa negociem cu propriile noastre dorinte,sa traim simultan sentimente multiple si rareori antagonice.De asemenea,viata in cuplu se poate defini ca si capacitatea de a te angaja,a te lega de celalalt fara a-l sufoca.Viata in doi are nevoie primordiala de atasament,iar acesta din urma presupune o modalitate de a relationa cu celalalt.

In ceea ce priveste ALEGEREA IN IUBIRE,aceasta reprezinta un fenomen de selectie-implicatie,o anumita stare interioara ce il predispune pe individ sa recunoasca la parteneri acele semne incarcate cu valori pozitive.Cand semnele sunt recunoscute,fenomenul de atractie ia amploare,apare un sentiment cultural „iubire” si se fixeaza atasamentul fata de persoana remarcata.Familia poate influenta aceste alegeri in iubire,ca eventuali substituti,dar putem vorbi si despre influenta imaginii de sine.In acest caz,cand avem o imagine pozitiva despre noi insine,celalalt este considerat un dublu,un „suflet pereche”,acesta identificare avand o foarte mare putere de atractie.

O mare parte din sistemul de asteptari si respingeri al personalitatii este inconstient.Exista,asadar,riscul permanent al unor erori in alegerea partenerilor.Insa cea mai mare parte a erorilor provin din „perioada de selectie”,care deseori e prea scurta pentru ca sistemul de interactiuni creat cu partenerul sa poata fi apreciat cum trebuie;in aceasta perioada ,in toate cazurile,indivizii nu sunt ei insisi cu adevarat,ci joaca roluri care nu le stau in obicei si care le transforma pentru moment personalitatea.

Viata de cuplu este formata din 3 elemente:tu,celalalt si relatia dintre voi.Nu este suficient sa-l iubesti pe celalt,ci si relatia dintre voi doi.Aceasta relatie poate fi privita ca o esarfa cu 2 capete,iar fiecare dintre parteneri este responsabil de capatul sau;aceasta responsabilitate nu este echivalenta cu culpabilizarea,cu vinovatia.

Viata in doi implica responsabilizare si angajament,devotament,daruire de sine,ascultarea reciproca,fidelitate fata de sine si apoi fata de celalalt.

COMUNICAREA IN VIATA AMOROASA

In societatea de astazi exista reprezentari si asteptari specifice fata de iubire si de viata de cuplu.Ele nu sunt lipsite de imprtanta pentru a putea intelege ce se petrece in intalnirea insasi.

Faptul de a trai in cuplu inseamna deseori,in imaginarul celor mai multi dintre noi,posibilitatea de a gasi fericirea,de a ne realiza identitatea si de a descoperi un adevarat sens al vietii,care sa nu fie egoist.Traiul in cuplu trebuie sa compenseze toate frustrarile din viata,este locul unde te reimprospatezi afectiv,unde iti incarci bateriile si iti regasesti echilibrul. „Dar asteptarea fericirii se intemeiaza cel mai adesea pe o „fantasma a implinirii”,si nu pe observarea vietii,”ne spune J.Salome.

Desigur,alti indivizi au tras cu totul alte invataminte din experientele lor legate de viata in cuplu a parintilor.Au ajuns la concluzia,de exemplu,ca viata in cuplu este un infern ce trebuie evitat sau ca viata in cuplu nu poate fi suportabila decat cu un anumit numar de conditii,pe care incearca apoi sa le realizeze,ba chiar sa le impuna partenerului.

Comunicarea este extrem de importanta intr-o relatie si exista mai multe modalitati de a comunica:limbajul emotiilor,limbajul energiilor,limbajul atingerilor si limbajul simbolicului.

„Sa comunici cat mai liber cu putinta,sa fii cinstit cu tine insuti.”

Pentru multi dintre noi a comunica nu este usor,trebuie sa ne acordam timp pentru a interactiona.A comunica liber nu inseamna a-i impartasi totul celuilalt.Trebuie insa sa si realizam un echilibru intre „a nu spune nimic” si intre „a spune totul”.In acest fel ne putem intr-adevar construi acea intimitate personala pe care o implica o relatie.Viata in doi inseamna sa acceptam,sa cream si sa dezvoltam o DUBLA INTIMITATE:intimitatea comuna (impartasita) si intimitatea personala(nu intotdeauna impartasita).Este esential sa experimentam,sa impartim si sa dezvoltam o intimitate comuna,dar concomitent cu a descoperi in noi si in celelalt nevoia de intimitate personala.

PRINCIPII MINIMALE DE COMUNICARE ACTIVA

-in fiecare incercare de a interactiona cu cineva,sa folosim cat se poate de des „EU”;

-sa nu vorbim despre celalalt in locul sau,sa vorbim cu celalalt

-cuvantul pe care il rostim ne dezvaluie

-sa evitam sa folosim acuzatia la adresa celuilalt si la adresa proprie

-sa-l invitam pe celalalt sa-si exprime trairea sa

-fiecare devine responsabil de ceea ce spune,intelege si face

Lipsa comunicarii atrage dupa sine mai multe neintelegeri si probleme intr-o relatie.Printre acestea se enumera:dramatizarea excesiva (care consta in schimbarea unuia din parteneri si reprezinta unul din impasurile unei relatii), terorismul relational,nevoia de autonomie,neintelegerea nevoilor celuilalt,existenta unor sentimente de nedreptate al unuia fata de celalalt,aparitia unor reactii de violenta,conflicte sexuale,refugiul in alte activitati,lipsa unei intimitati personale.Putem vorbi,de asemenea,si despre o comunicare conflictuala,avand drept cauze complexele personale,manipularea celuilalt si dezacordul in domeniile de decizie,comunicarile simetrice,care arata ca ambii parteneri sunt incapabili sa inteleaga cererea celuilalt,comunicarile complementare(un raspuns pozitiv la cererea celuilalt).

Exista,de asemenea,factori mai mult sau mai putin nevrotici care blocheaza comunicarea autentica si nu cauta decat o satisfacere egocentrica.Prin urmare,precum J.Salome,putem conchide ca intr-o intalnire amoroasa „exista atat de multi factori care intervin,atat de multe disimulari ale adevaratelor nevoi afective si sexuale,incat numai timpul poate ingadui fiintelor sa se cunoasca.”

Prestigiosi specialisti au ajuns la concluzia ca noi,oamenii,nu putem sa nu comunicam,ca este imposibil sa nu comunicam,ca orice am face,comunicarea este inevitabila.Si totusi,multi si in prea frecvente situatii,ne plangem ca nu comunicam,ca nu mai putem comunica atunci cand facem referire la relatia de cuplu si nu numai.S-ar putea sa fie vorba :

-de imposibilitatea intalnirii fizice a interlocutorilor,din cauza crizei de timp,a oboselii;

-de inaderenta momentana sau constanta emotionala:respingere,repulsie,antipatie,indiferenta;

-de faptul ca a vorbi nu insemna neaparat a ne si intelege

COMUNICAREA „AUTENTICA” IN FAZA IDILICA

Dupa „indragostirea la prima vedere”,urmeaza o perioada de comunicare intensa (scrisori,telefoane,lungi conversatii in timpul plimbarilor etc),in care cei doi indragostiti se exploreaza reciproc cu aviditate.Ei cauta sa se vada cat mai des,intalnirea este asteptata cu emotie;aceasta este perioada idilei.

In aceasta faza,comunicarea dintre indragostiti este alcatuita din povestiri ale unor fragmente de viata oferite celuilalt,care extrage din ele tot ceea ce ii confirma uimirea.Comunicarea este in parte „fatica”,adica are functia de a intari legatura afectiva.

Specialistii i-au descoperit comunicarii o functie psihologica,intelectuala,etica:faptul de a construi un altul si a-i da sa construiasca este,de altfel,o adevarata placere ca,in timpul unei conversatii,sa-l construiesti pe celalalt si sa- dai posibilitatea de a se construi prin intermediul tau.In conversatia cu fiinta iubita apar si alte placeri:exercitiul exprimarii iubirii si a dorintei.Dorinta celuilalt este,asadar,si ea un motor al comunicarii.

CARACTERISTICILE COMUNICARII LA CUPLURILE FERICITE SI NEFERICITE

In cuplurile fericite,partenerii sunt spontani unul fata de celalat.Ei sunt capabili sa-si exprime punctul de vedere personal fara sa fie pusa in discutie existenta lor comuna.Pe baza unei existente-impreuna asigurate,diferentele de opinie si discutiile se manifesta in mod liber.

In cuplurile nefericite,partenerii nu-si duc pana la capat gandurile in prezenta celuilalt,vorbesc aluziv si cu subintelesuri,ascunzand anumite lucruri.

CUPLURILE FERICITE

1)Comunicarea are functia de a adanci cunoasterea interpersonala,constientizarea problemelor sau asteptarilor celuilalt.

2)Tonul,vocea,mimica sunt in acord cu continutul celor spuse.

3)Problemele cuplului sunt delimitate si rezolvate.

4)Sotii isi vorbesc unul altuia si in acelasi timp sunt impreuna,unul cu celalalt.

5)Comunicarea verbala si cea paraverbala nu sunt singura forma de relatie.Exista si altele nonverbale:mangaierea,gandirea,amintirea.

CUPLURILE NEFERICITE

1)Comunicarea are o functie ofensiv-defensiva,nu contribuie cu nimic la o mai buna potrivire a punctelor de vedere.

2)Lucruri banale sunt rostite agresiv,iar lucrurile agresive cu zambetul pe fata.

3)Fiecare problema a cuplului atrage dup sine si altele.

4)Partenerii isi vorbesc faraa fi impreuna unul cu celelalt.

5)Comunicarea tinde sa se restranga la semnale verbale conventionale.

Cat timp comunicam si ne satisfacem corespunzator trebuinta comunicarii,viata noastra isi urmeaza firesc cursul.Cand,insa,in mod constant,intampinam dificultati in comunicarea cu ceilalti sau atunci cand nu putem pur si simplu sa comunicam cu ei,simtim ca vietii noastre ii lipseste ceva fundamental.Ne dam seama ca avem ce spune,ca avem ce pune in comun,ca vrem sa ne dezvaluim,ca suntem dispusi sa ascultam,dar nu avem cui vorbi,cu cine discuta sau pe cine asculta,ca ne scapa lucruri importante.

.

ALTE CARACTERISTICI ALE COMUNICARII

Comunicarea se construieste si creste in momentul dialogului,avem toata disponibilitatea de –l intelege pe celelalt,suntem pregatiti sa-l ascultam empatic,ascultam cu atentie,este un prilej de impartasire,de daruire si de deschidere reciproce,ajuta ca cei doi interlocutori sa se cunoasca mai bine,nu exclude minciuna si conflictul,ea declanseaza,hraneste si satisface nevoia comunicarii,ea produce un spor de cunoastere si contribuie la consolidarea puterii de a ne rezolva singuri problemele.

DE CE DRAGOSTEA SI RESPECTUL SUNT CONSIDERATE NEVOI FUNDAMENTALE IN VIATA DE CUPLU?

Constientizarea de catre cei doi parteneri ca sunt prinsi in „ciclul nebuniei”,precum si intelegerea modalitatilor prin care pot pune capat acestui ciclu,sunt posibile daca cei doi invata cum sa-si satisfaca reciproc nevoile fundamentale de dragoste si respect,cea mai buna cale de a-ti iubi partenerul este sa-i arati respect intr-un mod in care sa-i atinga inima.Un astfel de respect il face sa simta dragostea partenerului si ii starneste,totodata,sentimente de dragoste fata de acesta.

CONCLUZIE

Sa ne rezolvam,asadar,problemele de comunicare din viata de cuplu,problema intalnita in majoritatea cuplurilor,spre a depasi victoriosi aceste obstacole existente,prin respectarea principiilor fundamentale ale comunicarii active,prin dezvoltarea unei intimitati duble(comuna si personala),prin comunicare paraverbala,prin surprinderea unor momente oportune si prin dorinta de a ne impartasi gandurile si sentimentele unei persoane speciale.

Viata de cuplu,interactiunea indragostitilor,este aceea in care noi putem atinge culmile fericirii,ale implinirii,ale impartasirii,ale completarii reciproce dar si aceea care ne permite sa sesizam specificul comunicarii umane:posibilitatea empatiei adevarate,a intelegerii profunde si,prin aceasta,posibilitatea de a accede la valorile umanitatii.

BIBLIOGRAFIE

-Salome, Jacques,”Singuratatea in doi nu e pentru noi”,ed Curtea Veche

-Mucchielli, Alex,”Arta de a comunica”,ed Polirom,2005

-Dr.Eggerichs, Emerson,”Dragoste si respect”,ed Kerigma,Oradea

-Albu,Gabriel,”Educatia,profesorul si vremurile”,ed Paralela 45

Un comentariu: