LUCRARE CONCURS

VISUL IN DEZVOLTAREA PERSONALITATII

ELENA ALEXANDRA PITA,

LITERE SI STIINTE, PIPP ,GR:4533,AN: I

REZUMAT:

Froid ne prezinta semnificatia visului sub doua aspecte din punct de vedere psihologic si doreste sa se afle daca visul este susceptibil de interpretare si daca continutul visului caruia am fi tentati sa-l asimilam, prezinta un “sens”. In lucrarile lui William Domhoff continua studiile lui Froid aducand noi informatii. In lucrarea sa “Intelegerea Vietii” Alfred Adler ne prezinta viata viselor, scopul viselor, logica visului,metode de interpretare a viselor si despre vis si hiptonism.

Intr-o epoca pe care o putem numi prestiintifica, umanitatii nu-i era greu sa-si interpreteze visele. Cei care si le aminteau la trezire, le considerau ca o manifestare binevoitoare sau ostila a puterilor superioare, zei/demoni. Odata cu nasterea spiritului stiintific toata aceasta ingenioasa mitologie a fost devansata de psihologie si in zilele noastre, toti savantii,cu exceptia unui mic numar, sunt de acord sa atribuie visul activitatii psihice a insusi celui care doarme.

Totodata ,ipoteza mitologica fiind respinsa, a devenit necesar sa se caute visului noi interpretari. In ce conditii se produce visul? Care sunt relatiile sale cu activitatea psihica din starea de veghe? De unde vine, in cele din urma, instabilitatea visului? Aceste intrebari care de secole cer un raspuns, n-au gasit pana azi unul satisfacator.

Problema care ne intereseaza in primul rand, cea a semnificatiei visului, se prezinta sub 2 aspecte: se cauta semnificatia visului din punct de vedere psihologic si locul lui in seria fenomenelor psihice, mai mult, se doreste sa se afle daca visul este susceptibil de interpretare si daca continutul visului, ca orice alt produs psihic caruia am fi tentati sa-l asimilam, prezinta un “sens”. Considerand starea actuala a problemei, ne aflam in prezenta a 3 tendinte distincte.

Prima , care pare sa fie un ecou tarziu a epocii in care visului i se atribuia o origine supranaturala, isi gaseste expresia la un anumit numar de filozofi. Pentru ei produsul visului si-ar avea principiul intr-o stare speciala a activitatii psihice. Acesta ar fi un gen de inaltare a sufletului la o stare superioara. Aceasta este, spre exemplu, opinia lui Schubert:”Prin vis, spiritul se elibereaza de obstacolele naturii exterioare, sufletul scapa de lanturile senzualitatii. Fara a merge atat de departe altii afirma, totusi ca visele sunt manifestari ale anumitor forte psihice pe care o stare de veghe le impiedica sa se dezvolte liber. Fapt este ca in anumite domenii majoritatea observatorilor atribuie manifestarilor visului o superioritate evidenta.

Toate semnele caractice visului se explica prin activitatea incoerenta a anumitor grupuri de celule care raman in stare de veghe in creier, sub imperiul acestor excitatii fiziologice, in timp ce restul organismului se afla cufundat in somn.

Sentimentul popular, influentat mediocru de catre aceste aprecieri ale stiintei si putin riguros cu privire la originile profunde ale visului, se incapataneaza in antica sa credinta. Pentru el ,visul are un sens si acest sens ascunde o previziune. Pentru a o elibera din continutul visului, care este adeseori mult prea confuz si misterios, este necesar sa se aplice anumite procedee de interpretare, iar aceste procedee constau, in general, in inlocuirea continutului visului, asa cum a ramas el in memorie, printr-un alt continut.

Mare mi-a fost surpriza cand intr-o zi, am remarcat ca cea mai corecta conceptie despre vis nu trebuie cautata la medici ci la profani, unde ea ramane inca ascunsa pe jumatate, de superstitie! In ceea ce priveste visul, am ajuns la concluzii neprevazute, care mi-au fost oferite de o noua investigatie psihologica, aceeasi care mi-a adus mari servicii in tratamentul angoaselor, obesiilor, ideiilor delirante si a altor conflicte si care, de atunci, a fost adoptata sub numele de “ psihanaliza”, de catre o intreaga scoala de cercetatori.

Majoritatea acestor practicieni nu au putut sa nu recunoasca numeroase analogii intre vis si tulburarile psihologice de toate genurile care se constata in stare de veghe. Ni s-a parut deci interesant sa aplicam imaginilor visului acelasi procedeu de investigatie care si-a dovedit virtutile fata de imaginile psihopatice. Ideile de angoasa si ideile de obsesie sunt straine unei constiinte normale, exact cum sunt visele fara de o constiinta in stare de veghe. Originea lor, ca cea a visului , se cufunda inca in inconstient.

Daca s-a apreciat drept interesant, din punct de vedere practic, studiul nasterii si dezvoltarii acestor imagini psihopatice, aceasta s-a datorat faptului ca a fost demonstrat experimental ca este suficienta descoperirea cailor inconstiente prin care ideile morbide ale unui individ intalnesc restul continutului lui psihic pentru ca simtomul nevrotic sa fie rezolvat si ca ideea morbida sa devina complet reprimabila.

Psihoterapiei i se datoreaza, deci, procedeul de care ma folosesc pentru a rezolva problema visului. Acest procedeu este usor de descris, dar aplicarea sa necesita experienta si abilitate. Sa presupunem ca avem de-a face cu un bolnav afectat de ideea de angoasa. Il vom invita sa-si fixeze atentia asupra acestei idei, dar nu cum a facut-o in alte randuri, ca sa bata campii, ci pentru a-i scruta cu claritate toate fetele si a-i destainui medicului fara rezerva, orice ii va trece prin minte. Cel mai adesea, bolnavul incepe prin a raspunde ca atentia sa este imposibila sa nu i se prezinte nici un fel de imagine, si de fapt, se va ajunge curand sa se produca o multime de idei si de asociatii de idei.

Se observa atunci ca, in mod sigur, tocmai aceasta critica este cea care l-a impiedicat pe bolnav sa-si exteriorizeze imaginea sau chiar sa le constietizeze. Daca poate fi convins ca, renuntand la criticarea ideilor sale, sa continue pur si simplu sa renunte la toate asociatiile, care se afla in legatura directa cu ideea morbida cu o idee noua, adaptata exact cerintelor psihologice ale pacientului sau.

“ Visul este manifestarea constiintei in somn”, spunea odata un cercetator american. Desigur, bucatele mici de constiinta, conducand la farame de idei si imagini fragmentate. Intr-o proportie covarsitoare, visul pare o colectie de intamplari de cele mai multe ori bizare, pe care nici macar nu ni le amintim cum trebuie si de aceea le aruncam la cosul zilei de indata ce indatoririle zilei ne coplesesc dis-de-dimineata. In afara de visele repetitive si cele cateva cu adevarat speciale, restul reprezinta o parte uitata a vietii noastre.

Si totusi visul nu este decat manifestarea constiintei in somn, oare nu trebuie sa ii acordam si lui aceeasi impresie ca si intamplarilor zilnice? Oare nu suntem tot noi aceia care visam? Si, oare cercetand visul si mecanismele sale, nu putem afla mai multe despre noi insine? Ce este aceasta manifestare inauntrul nostru pe care o numim constiinta, acel “eu” pe care il purtam cu noi si in zi si in somn?

Urmarita aceleasi ganduri, m-am gandit ca nu ar fi rau sa vad ce spun oamenii de stiinta despre formarea viselor relevanta acestui mecanism in intelegerea constiintei. De aceea, am comandat pe Internet o carte cu urmatorul nume care nu poate fi mai potrivit: “Studiul stiintific al viselor”.

Scrisa de un cetatean activ in domeniu, G. William Domhoff, cartea aduce impreuna ultimele observatii din domeniu retelelor neuronale si al analizai de continut a viselor. Cartea este scrisa intr-un mod academic si pare mai mult o colectie de articole din reviste de specialitate. Aceasta o face destul de greu de citit, insa efortul este resplatit in parte.

Cea mai raspandita metoda de studiu a viselor pare sa fie trezirea pacientilor, unde acestia trebuie apoi sa povesteasca ce isi amintesc. In plus,cercetatorii pot folosii electrocardioaparate de imagistica cu rezonanta magnetica pentru a vedea care parti de creier sunt active in timpul viselor.

La 100 de ani dupa Sigmund Freud ne putem intreba pe buna dreptate, ce am aflat in plus. Iata care sunt principalele descoperiri, in toti acesti ani, dupa William Domhoff:

- Din studii de imagistica asupra pacientilor cu leziuni a reusit ca visele sunt destul de bine localizate in diverse regiun ale cortexului. Este ca si cum, pentru a putea aparea, visele trebuie sa foloseasca anumite functii specifice ale creierului, care trebuie deci mai inteai activate;

-Cele mai puternice vise apar in perioadele de somn numite REM (“Rapid Eye Movement” miscari rapide ale ochilor). Aici activitatea neuronala pare similara cu cea de dinainte de trezire. Perioadele REM apar de 4-5 ori pe noapte si ele formeaza in totalitate un sfert din durata totala a somnului. Pare deci sa visam mai mult decat ne putem aminti;

-Desi Freud are partial dreptate, visele sunt de cele mai multe ori incoerente si lipsite de semnificatie, avand schimbari bruste de scene de cel putin cateva ori intr-un vis. Visele cu semnificatie se regasesc de obicei in perioada de dinainte de trezire . dintre acestea, visele repetitive joaca un rol important. Cu alte cuvinte, din jungla de vise, doar cateva poarta capacitatea de a avea o semnificatie.

William Domhoff propune un model fenomenologic al creierului, pe care acesta il numeste”model neuro-cognitiv”. Acesta ar fi de fapt asemanator cu cel al unui orchestre ce canta muzica, o orchestra ce ar reprezenta creierul nostru in timpul zilei. Noaptea insa, anumite instrumente ar fi aduse la tacere, iar fragmente de muzica obtinute ar reprezenta faramele constiintei ce se manifesta in vis.

Un astfel relativ simplist pare maimult o incercare fenomenologica de a explica cateva observatii, decat o intelegere adanca si el scoate la suprafata coerentele stiintei moderne in intelegerea mecanismelor visului. Cu toate acestea, modelul explica in parte observatiile mentinute mai devreme.

Astfel doar o parte minora din vise poarta semnificatia, dupa cum o parte minora din sunetele orchestrei decimate pot forma, din intamplare, ceva ce aduce muzica. Desigur , cu cat sunt mai multe instrumente cu atat mai bine , ceea ce inseamna ce ne asteptam sa regasim vise semnificative cu putin inainte de a fi treji, atunci cand mai multe parti din creier isi recapata functionalitatea.

In plus, precum o orchestra are nevoie de timp pentru a putea invata o compozitie, tot asasi creierul are nevoie de timp pentru a-si dezvolta toate capacittatile necesare, ceea ce explica faptul ca visele apar dupa varsa de 6 ani.

Modelul neurocognitiv al lui Domhoff pare sa asimileze, pana la un punct si observatia fundamentala a lui Freud , cum ca visele poarta in ele samburele dorintelor noastre ascunse. In viziunea lui freud, acestea sunt parte a subconstientului, care este impiedicat sa se manifeste in timpul zilei, printr-o cenzura interna. Sa remarcam ca, daca partea creierului care se ocupa cu”cenzura” nu ar fi activa in somn, atunci subconstientul ar deveni parte integranta a constientului, iar aceste ganduri ar iesi brusc la suprafata. Cu toate acestea, cenzura exista sub o forma mai atenuanta si astfel dorintele ascunse nu iau forma unor vise mai complexe, ca trebuie apoi interpretate. Practic este ca si cum dirijorul ar cadea putin in somnolenta, iar orchestra ar intercala in concertul clasic cateva armonii de jaz, invatate de cele mai multe ori la inceputurile sale.

VIATA VISELOR

Pentru psihologia individuala,constientul si inconstientul formeaza o singura entitate. Vom aplica metoda de interpretare si vietii noastre inconstiente sau semiconstiente, viata viselor noastre. Justificarea acestei metode este aceea ca viata noastra onirica este o parte a intregului, in aceeasi masura ca si viata noastra vigila.

Sa presupunem, de exemplu, ca oamenirea ca integnu este foarte curajoasa. Din acest fapt general putem presupune ca un mare numar de vise vor fi vise de frica, pericol sau anxietate. Si astfel, daca stim pe cineva si vedem ca scopul lui este sa fuga de necesitatea de a rezolva problemele vietii, putem ghici ca deseori el viseaza cum cade. Acest vis este pentru el un avertisment” Nu merde mai departe, vei fi invins”. El isi exprima viziunea asupra viitorului astfel, prin cadere. La un moment dat din viata lor, cei mai multi oameni au vise similare de cadere.

Un alt caz caracteristic este cel al unui student in apropierea unui examen, un student despre care stim ca nu este prea hotarat. Putem ghici ce se va intampla cu el. Isi face griji toata ziua dinaintea examenului, nu se poate concentra si, intr-un final, isi spune: “ Timplu este prea scurt.” Vrea sa amane examenul. Visul lui este unul de cadere. Iar aceasta exprima stilul lui de viata.

Inainte de a continua sa discutam despre scopul viselor, este prea bine sa remarcam ca psihologul nu este niciodata descurajat daca cineva ii spune: “ Nu pot sa iti povestesc niciun vis pentru ca nu mi le amintesc niciodata. Dar voi crea niste vise.” Psihologul stie ca imaginatia oamenilor nu poate sa creeze altceva decat ceea ce comanda stilul de viata. Vosele lor create sunt la fel de buna ca si visele autentice, amintite, deoarece imaginatia si fantezia lor vor fi tot o expresie a stilului lor de viata.

SCOPUL VISELOR

Obiectivul unui vis va fi intotdeauna acela de a pava drumul spre scopul de superioritate, spre scopul particular de superioritate al individului. Toate trasaturile caracteristice, actiunile si visele unei persoane sau instrumente care o ajuta sa isi gaseasca scopul dominant, indiferent daca acela este de a fi centrul atentiei, de a domina sau de a evada.

Scopul unui vis nu este nici logic, nici cu adevarat exprimat prin intermediul lui. Un vis exista pentru a crea un anumit sentiment, o anumita despozitie sau emotie, si este imposibil sa ii deslusesti pe deplin toate zonele obscure. Dar astfel el difera de viata vigila si de activitatile acesteia doar in dimensiune, nu in caracter. Am vazut ca raspunsurile pe care psihicul le da problemelor vietii sunt in functie de schema de viata a individului: ele nu intra intr-o schema logica prestabilita, desi scopul nostru este sa le introducem din ce in ce mai mult intr-o astfel de schema, pentru imbunatatirea comunicarii sociale.

LOGICA VISELOR

Sa privim, de exemplu, visul unui barbat casatorit. Acesta nu era multumit de cu viata lui de familie. Avea doi copii, dar fusese mereu ingrijorat in ceea ce priveste, gandindu-se ca sotia lui nu avea suficienta grija de ei si era prea interesata de alte lucruri. Isi critica mereu sotia si incerca sa o transforme. Intr-o noapte, a visat ca avea un al treilea copil care s-a pierdut si care nu l-a mai gasit. In, vis ii reprosa sotiei ca nu avusese grija de copil.

Realizam ca avea in minte gandul ca unul dintre cei doi copii ar putea sa se piarda, dar nu fusese destul de curajos pentru a-l face pe unul dintre ei victima visului sau. Astfel, a inventat un al treilea copil si l-a facut pe acesta sa se piarda. Un alt lucru care trebuie observat este ca barbatul isi iubea copiii si nu dorea sa ii piarda. De asemenea, simtea ca sotia lui era coplesita cu cei doi copii si nu ar fi putut sa aiba grija de trei, si astfel, cel de-al treilea copil ar fi pierit. In acest fel, gasim un alt aspect al visului care, in momentul interpretarii, spune:” Ar trebui sa am un al treilea copil sau nu?”

Rezultatul real al visului a fost ca el isi crease un sentiment d negativ impotriva sotiei. Niciun copil nu se pierduse in realitate, dar s-a trezit dimineata criticand-o si fiind pornit impotriva ei. Oamenii se scoala frecvent dimineata crtareti si critici, ca rezultat al unei emotii create de visul din cursul noptii. Este la fel ca o stare de intoxicare si similar cu ceea ce gasim in depresie, atunci cand pacientii se intoxica pe ei insisis\ cu idei despre infrangere, moarte si pierdere a tot si toate.

Putem vedea, de semenea, cum acest barbat selecta situatii in care era sigur de supoerioritatea sa, cum era, se exemplu, sentimentul:”Eu sunt atent cu copiii, dar sotia mea nu este, si de aceea unul s-a pierdut.” Astfel, visul ii dezvaluie tendinta de a domina.

METODE DE INTERPRETARE

Interpretarea moderna a viselor dateaza din prima parte a secolului al XX-lea. Visele au fost considerate initial de catre Freud drept intalnirea dorintelor sexuale infantile. Eu nu pot fi de acord cu aceasta, cu atat mai mult cu cat, daca visele sunt o astfel de implinire, atunci orice poate fi privit drept o implinire. Orice idee se comporta in acest fel, mergand din adancul inconstientului pana in constient. De aceea, formula impliniri sexuale nu explica nimic in particular.

Mai tarziu, Freud a sugerat ca este implicata dorinta de moarte. Dar, cu siguranta, ultimul nostru exemplu nu ar putea fi explicat foarte bine in acesti termeni, deoarece nu putem spune ca tatal isi dorea ca unul dintre copii sa se piarda si sa moara sau sa moara el insusi.

Adevarul este ca nu exista o formula speciala care sa explice toate visele, cu exceptia principiilor generale pe care le-am discutat, unitatea vietii mentale si caracterul emotional special al vietii onirice. Acest caracter si autoamagirea care il insoteste reprezinta o tema cu multe variatiuni. El se explica si intr-o preocupare pentru comparatii si metafore. Utilizarea comparatiilor este una dintre cele mai bune metode de a te amagi pe tine si pe altii, deoarece oamenii care le folosesc nu sunt siguri ca ii pot convinge pe ceilalti cu fapte si cu argumente logice. Ei doresc mereu sa ii influente prin comparatii inutile si fortate.

VIS SI HIPNOTISM

Putem incheia discutia noastra cu o problema despre somn. Foarte multi oameni isi pun intrebari inutile despre somn. Ei isi inchipuie ca somnul este exact contrarul starii de veghe si ca este inrudit cu moartea. Dar astfel de pareri sunt eronate. Somnul nu este opusul starii de veghe, ci mai curand un nivel al starii de veghe. Nu suntem deconectati de la viata in timpul somnului. Dimpotriva, gandim si auzim in somn si, in general, in somn sunt exprimate aceleasi tendinte ca si in starea de veghe. Astfel, exista mame care nu pot fi trezite de zgomotele strazi dar, cand copiii scot cel mai mic sunet, sar imediat din pat. Vedem din aceasta cum interesul lor este mereu treaz.

Intreaga personalitate a unui individ este exprimata atat in stare de veghe, cat si in somn. Acest lucru explica fenomenul hipnotismului. Ceea ce sarlatanii au prezentat ca fiind o putere magica nu este, in cele mai moolte cazuri nimic nu mai mult decat un fel de somn. Dar este un fel de somn in timpul caruia oamenii vor sa asculte de altul si stiu ca hipnotizatorul vrea sa ii adoarma.

In hipnotism, avem oportunitatea sa ii punem pe oameni sa isi imagineze scene, idei sau amintiri care ar putea fi blocate de inhibitiile lor din starea lor de veghe. Singura cerinta este supunerea. Prin aceasta metoda putem deseori sa descoperim amintiri timpurii care fusesera uitate anterior.

Bibliografie:

1. Sigmund Freud, Despre vise , 1901;tradusa in romania la Ed maiastra, Bucuresti,1991;

2. William Domhoff, Studiul stiintific al viselor, stiinta.info-wikipedia;

3. Alfred Adler , Intelegerea vieti, 2009 , Editura Trei;