Universitatea Petrol și Gaze, facultatea Litere și Științe, secția Pedagogia învățămânului primar și preșcolar.
Stilurile profesorilor și importanța lor în viața școlarului mic.
Coordonator Mihaela Suditu Coman Elena Georgiana
Gr. 4528
- 2010 -
Cuprins
Argument.........................................................................................................................................3
Capitolul I. Stilurile profesorilor. Fundamente teoretice...........................................................5
Delimitări conceptuale......................................................................................5
Clasificarea stilurilor........................................................................................7
Likert identifică astfel stilurile:................................................................7
Stilurile autoritar, democratic şi laisser-faire.........................................7
Cele șapte trepte ale autorității.................................................................9
Stilurile după Blanke și Mounton.............................................................9
Stilurile după P. Hersez și K. Blanchard...............................................10
Stilurile după Gabriel Albu.....................................................................10
Comunicarea profesor-elev............................................................................11
Semnificațiile comunicării.......................................................................11
Caracteristiciile profesorului de azi.......................................................12
Relația profesor-elev................................................................................12
Agresivitatea în relația profesor-elev.....................................................13
”Negocierea” în școli.......................................................................................14
Capitolul II. Stilurile profesorului. Rezultatele unei microcercetări educaționale................15
Chestionar ”Care este stilul meu?” Instrument, metodă, itemi.................16
Chestionar ”Pedepse și recompense” Instrument, metodă, itemi.............19
Recomandări....................................................................................................25
Bibliografie....................................................................................................................................27
Anexe..............................................................................................................................................28
Argument
”Eu sunt copilul,
Tu ții în mâinile tale destinul meu,
Tu determini, în cea mai mare măsură dacă voi reuși sau voi eșua în viață!
Dă-mi, te rog, acele lucruri care
Să mă îndrepte spre fericire,
Educă-mă, te rog, ca să pot fi,
O binecuvântare pentru lume!”
(Child’s Appels, Maine Gepecole, apud. ”Relația profesor-Elev pentru o nouă calitate în educație” coordonator Emil Stan)
Misiunea educatorului înfluențează viitorul unei societăți și chiar al lumii.
Învățătorul... cât de important este el în viața noastră? Puțini o știu, iar mulți nu o realizează niciodată.
Acest subiect se reflectă in realitatea zilelor noastre fie că suntem copii sau adulți, de aceea vreau să surprind prin această lucrare trăsătura predominantă a învățătorilor pe care o să-i studiez. Din experiență proprie și din relatările altor persoane am identificat multe nereguli în atitudinea cadrelor didactice față de micii învățăcei. Aceste nereguli fac referire în special la felul cum este aplicat dubletul pedeapsă-recompensă.
Mă întreb câți dintre părinți vorbesc cu copii lor acasă despre ce se întâmplă la școală, despre cum se poartă învățătorea cu ei. Majoritatea copiilor sunt sinceri și iți povestesc lucruri nu prea plăcute despre „doamna”. Pe această sinceritate mă bazez și eu în aplicarea chestionarelor care imi vor arăta stilul predominant al câtorva învățători.
”N-ai cum să-i formezi eficient și itegral pe alții dacă nu te cunoști, dacă nu ai lucrat și dacă nu lucrezi conștient (ca adult lucid) asupra propriei tale personalități. Școala nu ar trebui să fie un loc unde specialiștii ajung la întâmplare și se comportă la întâmplare. Ea, școala, este locul în care am putea forma persoane echilibrate, sănătoase, resurse ale echilibrului societății în care trăim. Sănătatea mintală cultivată în școală, sănătatea relațiilor profesor-elev, elev-elev, părinte-profesor, părinte-elev, profesor-profesor, profesor-director/inspector, etc. ar putea veni în sprijinul psihiatriei și psihoterapiei preventive, pentru a o limita pe cea reparatorie, mai greu de realizat. Mai pe românește echilibrul profesorului este o condiției importantă a sănătății lumii în care trăim cu toții.” (”Eu, profesor?! Eu? ... profesor! Introducere în psihologia educației” Carmen Maria Necu, p. 235)
Studiind această temă ne ajută în cariera didactică pe care o vom urma, vom ști care sunt comportamentele indezirabile de care trebuie să ne ferim atunci când suntem la catedră și care sunt cele dezirabile care trebuie sa le adoptăm.
Aș vrea să descopăr prin această lucrare că majoritatea învățătorilor au un stil predominant democratic, că au principii pedagogice bune iar in ziua in care copilul meu va merge la școală să îl pot lăsa acolo cu toată încrederea.
Știu că nu este corect să generalizez atunci când spun că toți învățătorii au un stil predominant autoritar, știu de asemenea că sunt și învățători cu un stil predominant democratic, dar consider că este de datoria mea să aduc în atenția dumneavoastră aceste cazuri care pe mine m-au surprins și despre care îmi este greu să cred că mai există în secolul nostru. Deși pare imposibil încă sunt cadre didactice care trag copii de urechi și care pun note proaste pentru indisciplină.
O altă întrebare care mă frământă este dacă acești dascăli cunosc consecințele comportamentului lor asupra copilașilor care sunt în plină dezvoltare fizică și psihică. La vârsta preșcolară personalitatea copiilor este în plină desvoltare și de învățători depinde ca personalitatea lor să se dezvolte normal.
Unii copii reacționează agresiv la lipsa de respect a unui adult față de ei și prin aceasta se poate da naștere la un cerc vicios al conflictului copil-adult, de aceea trebuie să avem foarte mare grijă la modul cum ne purtăm cu elevii noștri.
Nu spun că doar învățătorul este vinovat de comportamentul elevilor, dar împreună cu alți factori precum: societatea, anturajul, familia ajută la pierderea copilui.
Școala este locul unde trebuie să descoperim drumul cel bun, să alegem să mergem pe el, nu trebuie să fim forțați ci trebuie să înțelegem ce e bine să facem.
”Marea criză a culturii este întreținută și de slaba influență a școlii asupra formării tinerilor generații atrase de forța noilor tehnologii și industria distracțiilor. Incultura se răspândește cu rapiditate și asta afectează pe noi toți.” De aceea trebuie să găsim cauza problemei și să încercăm un remediu. Se înțelege însă că partea analizată este doar o fărâmă din problema cu care ne confruntăm, ea are o mai mare amploare și prin urmare e imposibil să o cuprindem pe toată.
Una dintre importantele sarcini ale educației este de a ghida elevul spre lumea culturii, spre drumul cel bun și de a forma o personalitate sănătoasă, armonioasă, autonomă, consecventă, cu un ideal nobil și clar definit; acesta este un act educativ de bună calitate. Asta trebuie să urmărească toți profesorii pentru calitatea actului educativ.
O să vedem pe parcursul acestei lucrări dacă sunt învățători democratici sau dacă într-un sistem democratic avem învățători autoritari.
În continuare îmi propun să identific stilul predominant al unor învățători și să construiesc un program prin care să înțeleagă unde greșesc și care să-i ajute în schimbarea atitudinii lor.
Capitolul I
Stilurile profesorilor
Fundamente teoretice
1. Delimitrări conceptuale
<”Viața nu este nimic; ea este oportunitatea pentru ceva” spune poetul german Friedick Hebbel. Este important ceea ce aduceți dumneavoastră vieții, nu ceea ce vă aduce viața dumneavoastră.> (”Știința rezolvării conflictelor” Helena Crnelius ) Acesta ar trebui să fie motto-ul fiecărui profesor și nu numai, deoarece el este cel care oferă cel mai mult, el oferă cunoașterea și trebuie să aibă grijă cum o face.
Viața este un proces continu de creștere și dezvoltare. Școala este doar un segment din aceasta, dar unul foarte important de care depinde tot restul. Dacă profesorul face ca viața școlară să fie interesantă, frumoasă, plină de descoperiri, iar atmosfera din clasă să fie caldă și primitoare; atunci viața elevului se va dezvolta armonios.
”În societate există o dezbatere continuă în legătură cu eficiența învățământului. Performanțele elevilor sunt legate în opiniile multora de dăruirea și calitatea comportamentului profesorului.” (”Relația profesor-elev pentru o nouă calitate în educație” Coordonator Emil Stan) Variațiile din comportamentul profesorilor produc diferențe în performanțele elevilor. Elevii evoluează în funcție de mediul social organizat de adulți.
”Orice proces de educați, presupune prin natura sa, un anumit tip de relație umană. Evoluția educației a inclus și o revoluție a raporturilor dintre educați și educatorii lor. Eficiența actului educativ se decide pe terenul raporturilor concrete zilnice dintre învățător și elev fără să forțeze natura, respectând transformarea progresivă a fiecărui copil, crescând fără să uniformizeze, diferențiind fără a disproporționa, învățătorul asigură o dezvoltare armonioasă a personalității fiecărui elev.” (”Relația profesor-elev pentru o nouă calitate în educație” Coordonator Emil Stan)
”Procesul de învățământ are drept scop asigurarea nivelului de reușită mintală pentru fiecare elev în parte, în planul formrării personalității sale, dar și atingerea unei reușite educaționale, din perspectiva cadrului didactic.
Influiența personală a profesorului asupra clasei de elevi este cunoscută și descrisă în general, ca fiind o capacitate de a afecta comportamentul altor persoane, în speță al elevilor; în aproape fiecare moment, profesorul inițiază acțiuni prin care, afectează comportamentul elevilor (le poate cere să fie atenți, să îndeplinească anumite sarcini, etc.) în timp ce elevii vor acționa în funcție de intensitatea influienței profesorale.” (”Managementul clasei de elevi” Romiță B. Iucu).
Relația profesor elev infliuențează atmosfera din clasă. Profesorul este cel care ține clasa unită sau dimpotrivă prin comportamentul lui o dezbină ducând la o proastă relație între colegi și distrugând socializarea.
Erorile care survin în urma unui prost proces educațional sunt iremediabile și fatale pentru elevii în cauză. Dacă în alte domenii rebuturile pot fi refolosite, în educație situația este altfel; elevul capătă un comportament deviant care nu mai poate fi îndreptat sau cel puțin nu în totalitate. În acest caz întreaga răspundere cade pe umerii cadrului didactic (în situația în care nu au intervenit și factori externi perturbatori cum ar fi influiența familială neadecvată).
”Relația profesor-elev este o relație autocuprinzătoare, de interdepentență, procesul însuși de predare-învățare neputând avea loc decât prin interacțiune, interrelație, intercunoaștere.” Elevul nu mai este tratat ca obiect sau ca receptor ci ca participant activ la procesul propriei formări.
Teoria disciplinei perimisive, în concepția lui J.J. Russeau, spune că: ”prin dispoziții, ordine, interdicții, pedepse, se înăbușă manifestările spontane ale copilului, potrivit tendințelor și trebuințelor și, implicit, construirea personalității sale.”
În teoria ”educații noi” este propusă reformarea educației în fucție de cerințele elevului. ”Ideea principală a acestei teorii este că educația să asigure libertatea de manifestare a copilului, disciplina rezultând din însăși asigurarea acestei libertăți de manifestare.” Întrebarea mea ar fi următoarea: Este sistemul nostru educațional pregătit pentru astfel de schimbări?
Natura omului este animalică, copiliul este neformat, el se formează prin educației, acesta este rolul școlii, iar al elevului este acela de a tinde spre o ”formă”, spre educație, spre cultură, spre un intelect superior.
”Stil = mod specific de exprimare într-un anumit domeniu al activității omenești; pentru anumite scopuri ale comunicării; fel propriu de a se exprima al unei persoane.” (DEX)
Prin stil educațional este dotată cu forță și energie varianta operațională a întreguilui sistem al câmpului psiho-pedagogic.
Romiță Iucu concluzionează: ”Putem insera faptul că stilul este un set de constante asociate comportamentului, care sunt situate la regiunea de contact cu convingerile psiho-pedagogice și perceptibile direct, fără o meditație internă.”
Deși Behevioriștii cred că stilul ca și comportament individual este dificil de schimbat, să nu uităm că suntem oameni și că ne putem redirecționa, reechilibra trăsăturile de personalitate. Stilul reprezintă trebuințele fundamentale ale unui ”lider” care motivează comportamentul. Comportamentul se reglează in funcție de situațiile externe, iar stilul rămâne constant.
Profesorul este nevoit să intervină în situații de criză apărute în sala de clasă. Aceste situații apar la diferite niveluri ceea ce a făcut ca stilul profesorului să fie clasificat și identificat în mai multe variabile. Situațiile de criză apar la:
- nivelul comportamental
- nivelul cognitiv
- nivelul strategic
- nivelul instrumental
- nivelul evaluator etc.
”Stilul este o variabilă organizațională cu mare influiență în planul relațional, interacțional-pedagogic.”
Pentru schimbarea stilului este nevoie de o reechilibrare între trăsăturile de personalitate și stil. El (stilul) influiențează mult atmosfera din clasă și comportamentul elevilor. Nu există un stil ideal sau pur, cel mult putem spune că există unul mai eficient decât celelalte.
Eficiența conducerii depinde de:
- personalitatea conducătorului și ce anume îl influiențează în actul educațional.
- variabilele situaționale.
2. Clasificarea stilurilor
Stilurile educaționale au fost identificate și clasificate în diferite moduri:
- autocrat I - pe baza informațiilor deținute ia singur decizia.
- autocrat II - decide după ce are informații suplimentare.
- consultativ I - ia decizia după ce prezintă problemele șefului clasei.
- consultativ II - iau decizii membrii grupului sau al clasei (cel mai des).
- grup II - influiențează decizia luată de grup.
2.1. Likert identifică astfel stilurile:
- autoritar exploatator - este vârful ierarhiei.
- autoritar binevoitor - productivitate și comunicare bună.
- consultativ - ia decizii împreună cu ceilalți, își asumă răspunderea.
- participativ - climatul este bazat pe respect, are o relație bună cu elevii guvernată de respect și interes față de aceștia.
2.2. Stilurile autoritar, democratic şi laisser-faire.
Cea mai cunoscută clasificare a stilurilor este: stilul autoritar, stilul democratic, stilul laisser-faire (permisiv).
Stilul autoritar se caracterizează prin: structură ”închisă” a situației de învățare; cotrol riguros, sistemic și permanent, interdicții frecvente, dreptul scăzut al elevilor de a formula sugestii, critică și sancțiuni frecvente. Este bazat pe strategii directive.
Profesorul autoritar se manifestă astfel: pedepsește, umilește, impune, cere imperativ, critică, exercită presiuni, utilizează o voce ascuțită, domină, este aspru, inspiră teamă. Profesorul care este caracterizat de aceste trăsături își asumă în totalitate răspunderea pentru elevi și pentru tot ce se întâmplă în sala de clasă. El nu iartă nici o abatere de la reguli și nu trece cu vederea nimic. Se adresează elevului cu expresii de genul: ”eu sunt cel care știe tot, tu nu ai dreptul să…” sau “nu cred că ești în măsură să…” .Creează în sala de clasă o atmosferă ostilă pentru elevi unde domnește liniștea și teama, unde toți îl știu de șef și nimeni nu are curajul să întrebe ceva măcar. Acest gen de atitudine a profesorului față de elevi le blochează acestora creativitatea, își pierd încrederea în sine și prezintă față de școală un sentiment de teamă.
Stilul democratic este caracterizat de: realizarea unui raport optim între directivitate și libertate, profesorul nu se retrage din activitate, nu-și diminuează prerogativele, este mereu prestant, dar lasă elevilor posibilitatea să intervină. Elevului i se acordă astfel un anumit credit în raport cu gradul lui de maturizare spiritiuală și intelectuală, preluând secvențional din atributele clasice ale profesorului.
Profesorul democratic este caracterizat astfel: este prietenos, ferm, atent, este deschis și cinstit, încurajează, stimulează, ajută și îndrumă, convinge, antrenează și influentează. Profesorul care întrunește aceste calități oferă elevilor o atmosferă prielnică studiului. Le oferă încrederea optimă dezvoltării creativității și a stimei de sine. Orele de curs se desfășoară dinamic, elevii adresează întrebări și cer explicații suplimentare; ei simt interes din partea profesorului și îl răsplătesc pe acesta cu rezultatele lor. Este ferm în deciziile luate , acceptă și alte variante de răspuns decât ale sale.
Stilul laisser-faire este caracterizat de o totală independență, ceea ce are eficiență asupra elevilor cu stabilitate emoțională care cunosc ”măsura lucrurilor”.
Profesorul laissez-faire sau permisiv se manifestă astfel: intervine doar când este solicitat, este permisiv și acceptă o libertate aproape totală ceea ce creează copilului sentimente de: copleșire, frustrare, pierdere. Acest gen de professor își lasă elevii să decidă singuri și să-și asume răspunderea pentru deciziile lor; face asta din teamă de a greăi sau pentru că nu e stăpân pe materia sa. Elevii sunt confuzi, se simt pierduti și creează haos. Rezultatele nu sunt bune deoarece situația îi depășește pe copii. Acest gen de atitudine este recomandată doar în cazul în care clasa este foare bună. Profesorul îi poate supraveghea și interveni doar la nevoie sau când este solicitat. Menționăm că nici unul din aceste stiluri nu este întâlnit în stare pură. Ele se găsesc nuanțate și sunt influențate de mai multi factori cum ar fi: nivelul la care predă (școala primară, gimnazială, liceu, facultate), nivelul clasei, materiei, conducerea școlii, personalitatea sa, situația creată în momentul respectiv, tipul de profesor care l-a avut în anii lui de studio.
Diferența dintre profesorii autoritari și cei democratici este că: primul își manifestă puterea ”împotriva lui X”, iar cel de-al doilea ”împreună cu X”. O astfel de atitudine (cea din urmă) ajută elevii și este gata oricând să lucreze cu ei.
”Trebuie” sau ”n-ai voie” sunt cuvinte care denotă putere și sub presiunea căreia mulți elevi se simt copleșiți, sunt expuși la depresie și slăbiciune. Se spune că greșeala este un spledid prilej de a învăța; iar un sens al puterii este capacitatea de a produce rezultatele pe care le doriți cel mai mult și de a-i valorifica pe ceilalți. Acesta este sensul puterii care ar trebui să se întâlnească în educație; puterea de a te verifica prin oamenii ce sunt elevii tăi, prin felul cum îi pui pe ei în valoare.
”Puterea se poate dezvolta dintr-un atașament emoțional față de o prietenie la care ții, din utilizarea calității de expert sau din ierarhie, promisiunea recompensei, amenințarea cu pedeapsa sau din capacitatea persuativă a persoanei.” (Știința rezolvării conflictelor” Helena Crnelius, p.50)
Psihologii spun că o supărare din trecut a cărei energie nu a fost eliberată se va răsfrânge asupra altor persoane în momente prielnice. Asta ar putea explica atitudinea profesorului autoritar; care își persecută elevii pentru că în trecut și ele a fost persecutat.
”Unii copii reacționează agresiv la lipsa de respect a unui adult față de ei și prin aceasta se poate da naștere unui cerc vicios al conflictului copil-adult.” (idem p.62)
Teoria disciplinei autoritare afirmă contrariul celei permisive: ”natura umană este prin esența ei predispusă spre manifestări negative și, pentru atenuarea și frânarea sunt necesare măsuri severe de constrângere”. Această teorie a fost reprezentă de pedagogu german Herpart, care a introdus conceptul de ”guvernare” împreună cu o serie de acțiuni menite să disciplineze copilul, să respecte cerințele și dispozițiile educatorului.
După părerea mea această metodă nu dă rezultate bune. În școală trebuie să existe un echilibru între permisivitate și putere; pe când în viziunea acestei teorii balanța se înclină clar în favoare puterii. Comform teoriei la finalul anilor de studii ar trebui sa avem o marionetă care își așteaptă păpușarul; pentru că asta se obține (în cel mai bun caz) în urma folosirii excesive a puterii. În alte cazuri elevii devin timorați, lipsiți de voință proprie, așteaptă mereu îndrumări, nu pot justifica alegerile făcute și cel mai probabil vor avea un comportament bazat pe putere în relațiile cu ceilalți.
”Educatorii cu nivel (constant) scăzut al respectului/stimei de sine pot fi împărțiți în două categorii: cei care au un comportament permanent dominator și cei care au un comportament de tip laisser-faire.” („Relația profesor-elev pentru o nouă calitate in educație” coordonator Emil Stan, p.35)
Elevii cu educatori punitivi vor fi obișnuiți să se autoanalizeze, autoperfecționeze, să se autoeduce și stima de sine vor crede că vine doar din exterior, neștiind că adevărata stimă de sine vine din interior.
Elevii cu educatori de tip ”laisser-faire” vor fi indisciplinați, dezordonați, obraznici, mincinoși, speculanți, dublicitari, ignoranți, neatenți și insensibili.
2.3. Cele şapte trepte ale autorităţii.
Stilul de conducere trebuie să fie potrivit situației. Există șapte trepte ale autorității caracterizate prin scăderea nivelului acesteia și creșterea libertății elevilor.
Profesorul ia decizii și le anunță.
Profesorul ia decizii și le ”vinde”.
Profesorul prezintă ideile și invită la întrebări.
Profesorul prezintă o propunere de decizie care va fi dezbătută.
Profesorul prezintă problema, ascultă sugestiile, apoi decide.
Profesorul definește limitele și cere echipei să decidă.
Profesorul permite elevilor să decidă în limitele prescrise de constrângerele exterioare. (”Managementul educațional pentru instituțiile de învățământ” Ministerul Educației și Cercetării)
Prin comportamentul profesorului autoritar se crează un climat nesigur ce duce la sentimente dureroase de inferioritate, singurătate, insatisfacții emoționale. Acest tip de comportament poate fi perceput de elev ca fiind agresiv și cu agresivitate va răspunde și el celor din jur. (Romiță B. Iucu ”Managementul clasei de elevi”)
2.4. Stilurile după Blanke şi Mounton.
O altă clasificare a stilurilor a fost facută de către Blanke și Mouton, care au identificat 81 de stiluri manageriale pe baza unei ”grile manageriale”, dintre care cinci sunt reprezentative:
1. Stilul asertiv este orientat pe îndeplinirea sarcinilor și personifică ”spiritul antreprenorial”; are nivelul rezultatelor ridicat, iar nivelul relațiilor scăzut. Vrea ca lucrurile să se facă așa cum spune el; dictează și nu ascultă, nu-i pasă de sentimentele și opiniile celorlalți; devine agresiv dacă este provocat; dirijează activitatea ferm spre rezultate.
2. Stilul preocupat este orientat pe ideea că ”grupul nu indivizii sunt cheia organizației”; are nivelul rezultatelor scăzut și nivelul relațiilor ridicat. Îi pasă de oameni, vrea să fie agreat de subordonatori și subordonați; evită conflictele deschise; ajunge să flateze pe ceilalți pentru a obșine rezultate; are tendințe să conducă bazându-se pe devotamentul subordonaților.
3. Stilul pasiv – profesorul ”s-a resemnat cu eșecul”, iar nivelul rezultatelor și al relațiilor este scăzut. Este foarte preocupat de statutul profesiei și de propriul său statut; este foarte atent la greșelile pe care le comit ceilalți; critică mereu.
4. Stilul administrativ – profesorul a ”găsit soluții satisfăcătoare prin acțiuni de echilibrare sau de compromis”, iar nivelul rezultatelor și al relațiilor este mediu. Lucrează ”ca la carte”; este mult mai conștiincios decât creativ sau inovator; este ferm.
5. Stilul motivant – profesorul ”promovează condițiile care cuprind creativitatea, morala și eficiența ridicată de către elevii care acționează sinergic”. Face față cu calm conflictelor; deleagă clar; ia decizia atunci când este necesar; ajută colaboratorii și subordonații să-și imbunătățească performanțele; implică subordonații în luarea deciziilor care îi afectează. (”Managementul educațional pentru instituțiile de învățământ” Ministerul Educației și Cercetării, p.65)
2.5. Stilurile după P. Hersez şi K. Blanchard.
Alte patru stiluri au fost identificate de P. Hersey și K. Blanchard și sunt bazate pe centrarea relațiilor umane și pe sarcini:
1. Stilul directiv – profesorul ”spune” ce trebuie să facă subordonații și controlează fiecare acțiune fiind centrat pe sarcină.
2. Stilul tutoral – profesorul ”vinde” sugestii, decizii, încercând să convingă; este centrat atât pe sarcini cât și pe relațiile umane.
3. Stilul mentoral – profesorul ”participă” cu sugestii, sfaturi, ajutor, când îi sunt cerute și este centrat pe relațiile umane.
4. Stilul delegator – profesoru ”deleagă” elevilor autoritatea de luare a deciziilor, el nu mai este centrat nici pe sarcină, nici pe relațiile umane.
Hersey și Blachard sugerează o evoluție a stilului autoritar care la început este necesar, dar pe măsură ce profesorul câștigul devotamentul elevilor și aceștia din urmă devin capabili să ducă la îndeplinire noi sarcini în noi condiții, profesorul trece la un stil care le permite elevilor să aibă autoritate decizională.
Joahn Adaire spune că profesorul trebuie să țină cont de trei variabile când își asumă un comportament: cerințele sarcinii, nevoile grupului și nevoile individuale. Trebuie să știe căreia să-i acorde prioritate. (idem p.66)
2.6. Stilurile după Gabriel Albu.
În lucrarea sa ”Educația, profesorul și vremurile” Gabriel Albu clasifică profesorii după încrederea pe care o au în sine și în cei din jur. Astfel sunt identificate patru tipuri de profesori:
Profesori care au încredere în sine și în ceilalți.
Profesori care au încredere în sine dar nu în ceilalți.
Profesori care nu au încredere în sine dar au încredere în ceilalți.
Profesori care nu au încredere în sine dar nici în ceilalți. (”Educația, profesorul și vremurile” Gabriel Albu, p.97)
Giddens (2000) precizează – ”încrederea nu poate fi controlată prin coduri normative fixe, ea trebuie să fie câștigată, iar mijlocul prin care se face acest lucru sunt deschiderea și căldura sufletească vizibile”. (p.115, ș.a)(apud. Idem p.133)
Încrederea elevului în profesor și a profesorului în elev este esențială, lipsind aceasta se poate compromite sau chiar rata actul educațional. (idem p.121)
3. Cominicarea profesor-elev
3.1. Semnificaţiile comunicării.
Comunicarea are trei semnificații:
Însușire, aducere la cunoștință;
Contacte verbale în interiorul unui grup sau colectiv;
Prezentare sau ocazie ce favorizează schimbul de idei sau relații spirituale; (apud. Cuilen Burg, ș.a. 1998-10, p. 23)
Privind aceste trei semnificații ale comnunicării putem înțelege mai bine necesitatea practiciii didactice de a privi comunicarea dintr-o nouă perspectivă care pune accentul pe dimensiunile interpersonale ale procesului instructiv-educativ și pe provomovarea interacțiunii dintre elevi. (”Eu, profesor?! Eu? ... profesor! Introducere în psihologia educației” Carmen Maria Necu, p. 49)
Comunicarea pedagogică este definită ca o situație centrată pe transmiterea de cunoștințe, problematica înțelesurilor comune, modelarea conduitelor la elevi. (idem, p. 52)
Condiții pentru realizarea comunicarii didactice eficiente:
Fiecare dintre parteneri trebuie să fie pe rând emițători și receptori.
Să existe un conținut, o informație structurată după anumite legi epistemologice, logice, sistemice, pedagogice.
Finalitățile comunicării să fie de două feluri: una cognitivă, alta educativă.
Să existe un cod comun pe care ambii parteneri să-l înțeleagă.
Să se sprijine pe utilizarea unor strategii și tactici de tipul metodelor conversative, dialogate, interactive, exclusiv discursive, favorabile stimulării discuției și dezbaterii în grup, dezvoltării unor conflicte socio-socognitive, problematizării etc.. (idem, p. 55)
”Cerințele de comunicare ale școlii sunt în creștere și nu în scădere. Motiv pentru care ea își multiplică formele de comunicare și își sporește exigențele față de actul comunicării. De aceea, imaginea profesorului comunicativ se impune astfel mai mult ca oricând în trecut. Acest profesor întrunește trei funcții de bază: facilitează procesul de comunicare; ia parte activă la procesul de comunicare; observă (studiază) procesul de comunicare. (idem, p 73)
Rolul profesorul este acela de a crea situații interactive de grup aducând în fața acestora conflicte socio-cognitive generatoare de opoziții și divergențe între participanți. Pentru a ajunge aici trebuie să-și asume un rol moderator, să stârnească nedumeriri și întrebări, care incită la discuții, la dezbateri contradictorii serioase; trebuie să stimuleze elevii, sa-și găsească argumente și contraargumente, să și le apere în mod convingător; ”să dezvolte controverse și să aducă într-o manieră constructivă intervenția ca structură de a obține angajarea tuturor elevilor în activitatea clasei; de a deveni facilitator, antrenor mai mult decât distribuitor de cunoștințe.” (idem, p. 152)
În orice situație de comunicare directă se realizează, de fapt, un schimb de informații și stimulente. Ca urmare tranzacția este definită drept comunicare și schimb, care au loc în timpul unei relații interpersonale. Această comunicare se realizează din diverse stări ale Eului și energetice. Din această perspectivă observăm câteva tipuri de tranzacții:
- tranzacțiile paralele arată astfel in relația profesor-elev: profesorul cere: ”Vă rog să deschideți cărtile și caietele și rezolvați exercițiul de la pagina 25.” Reacția elevilor poate fi de adaptare; ”supușenie” (se prefac că îndeplinesc sarcina) sau rebeliune (se revoltă)
- tranzacții încrucișate apar când receptorul resimte o amenințare din partea emițătorului. Un exemplu ar fi atunci când profesorul întreabă elevul de ce nu și-a făcut tema pentru acasă. Elevul se poate simți amenințat de o apropiată pedeapsă și poate minți sau poate spune adevărul în speranța că va fi crezut și iertat. Profesorul trebuie să acționeze pozitiv și să treacă peste incident cu atenționarea ca pe viitor incidentul să nu se repete.
- tranzacții ascunse oferă explicațiile unor evoluții negative ale relației profesor-elev: Ne aflăm la sfârșitul orei de curs, s-a auzit soneria și profesorul continuă lecția. Un elev dorește să atragă atenția profesorului că s-a terminat ora și își întreabă colegul cu voce tare, pentru a fi auzit de profesor, cât este ceasul. Profesorul poate acționa pozitiv și îi poate răspunde chiar el la intrebare explicându-i că vrea să termine fraza deși s-a sunat sau, negativ, îi face observație că e obraznic și îi reține toată pauza. (”Managementul educațional pentru instituții de învățământ” Ministerul Educației și Cercetării)
3.2. Caracteristicele profesorului de azi: competență relațională; capacitatea de a promova relații de cooperare și competiție; un stil de lucru cooperant pentru a asigura unitatea clasei, a obține un grad de coeziune al acesteia, pentru a stimula tendințele centripede în locul celor centrifuge; pentru a forma conștiința comunitară (de grup) a elevilor de care se ocupă. (idem, p. 152)
Dialogul profesor-elev necesită un climat educațional stabil, deschis și constructiv.
Profesorul trebuie:
- ”să îndrume elevii pe drumul cunoașterii prin interacțiuni punctuale adaptate situațiilor respective, prin sfaturi și recomandări care să susțină comportamentele și reacțiile elevilor”
- să motiveze activitatea elevilor prin formele de întăriri pozitive și negative; să utilizeze aprecierile verbale și reacțiile nonverbale în sprijinul consolidării comportamentelor pozitive.
- ”să încurajeze și să manifeste solidaritate cu unele trăiri sufletești ale clasei”
- să consilize elevii în activități școlare și extrașcolare.
- să controleze elevii în scopul cunoașterii stadiului de realizare a obiectivelor în care acesta se află și nivelul de performanță al acestora.
- să coordoneze globalitatea acțiunilor instructiv-educative ale clasei.
- să conducă activitatea desfășurată în clasă.
- să comunice informațiile științifice.
- să organizeze activitățile clasei. (Romică B. Iucu ”Managementul clasei de elevi”)
3.3. Relația profesor-elev.
”Relația dintre cei doi parteneri este benefică atunci când se bazează pe deschidere și încredere, comunicare și ascultare, acceptare și susținere.” (”Relațiia profesor-elev pentru o nouă calitate în educație” coordonator Emil Stan)
Cadrul didactic are puterea de a schimba dispozitia elevului prin insuflarea propriei dispozitii. Dacă profesorul este încrezător, vesel,deschis, așa va fi și elevul.
O condiție pentru îmbunătățirea relațiilor profesor-elev este activarea stărilor pozitive ale Eului care asigură eficacitatea tranzacției. Aceasta se realizează prin cei trei P (protecția, permisivitatea, puterea):
- protecția: PN (profesorul normativ) activează CA (copilul adult) – rezultă că seninătatea este necesară ca regulile impuse de profesor să fie percepute ca ”drepte” și ”necesare”; de exemplu noetele date să fie justificate și explicate.
- permisivitatea: PO (profesorul care oferă) activează CL (copilul liber) – rezultă ”fericirea”, profesorul trebuie să ofere ”spații de mișcare” și să încurajeze permisivitatea; el trebuie să ofere libertate, să aibă simțul umorului fără sarcasm, să încurajeze creativitatea.
- puterea: CA (copilul adult) activează CL (copilul liber) – rezultă: motivația. Profesorul urmărește respectarea intereselor și nevoilor exprimate ale elevilor oferind informații suplimentare la cerere și susține elevii în urmarea ”drumului” ales. (”Managementul educațional pentru instituțiile de învățămant” Ministerul Educației și Cercetării)
3.4. Agresivitatea în relația profesor-elev
Din păcate agresivitatea este întâlnită și în comportamentul profesorilor; cel mai des ea se manifestă sub forma unor priviri, ignorarea elevilor, marginalizarea unora dintre ei. Aceste comportamente duc la scăderea stimei de sine la elevi și la reducerii motivației pentru învățare.
Nu este ușor să vorbim despre violența profesorilor dar aceasta există și este întâlnită mai des în forma ei psihică decât fizică. Ambele sunt la fel de importante dar cea psihică are urmări mai grave. Agresivitatea nonverbală se manifestă astfel:
- lipsa de transparență a evaluării,
- utilizarea notei ca sancțiune,
- discriminarea,
- marginalizarea,
- modul neatractiv de organizare a învățării,
- încurajarea competiției între elevi,
- induce sentimentului de eșec,
- atitudine de control și nu de sprijin,
- distanța în comunicarea cu elevii. (”Prevenirea și combaterea violenței în școală” Ministerul Educației și Cercetării)
4. ”Negocierea” în școli
”Perret-Clermont și Nicolet (1998) afirmă că învățarea poate fi considerată drept o tranzacție (”negociere”) a cărei finalitate este construirea de conuștințe comune. Diversitatea este cauza acestor interacțiuni: elevii au cunoștințe prealabile diferite, care le permit să realizeze cu mai mare ori mai mică ușurință unele dintre sarcinile de învățare. Desigur , profesorul are cunoștințe prealabile și o experiență diferită de cea a elevilor. Ei trebuie să se pună de acord asupra modului de abordare a conținutului învățării, asupra sensurilor pe care le extrag din învățare.” (idem, p.220)
”Negociem toată viața, schimbând între noi promisiuni și argumente. Ori de câte ori două persoane trebuie să ajungă la o înțelegere, dacă termenii acesteia nu sunt clari ele vor fi nevoite să negocieze. Negocierea stă la baza afacerilor – aranjamente pentru cumărare, vânzare sau schimb de bunuri și servicii. Ea stă la baza relațiilor în muncă și traiul împreună, când apare situația de a planifica cine și ce face, cine și ce hotărăște. Negocierea definește și relațiile dintre țări referitoare la schimb de produse și disputele la frontiere.” (”Știința rezolvării conflictelor” Helena Crnelius, p.55)
Dacă negocierea stă la baza atâtor relații putem crede că se găsește și în mică măsură în relația profesor-elev. Profesorul trebuie să fie interesat de ce dorește elevul, de ce așteaptă acesta de la el, de felul cum crede el că se va desfășura ora. Elevul trebuie să creadă că are și el un cuvânt de spus cu privire la ce se întâmplă în sala de clasă. Profesorul trebuie să respecte măcar câteva cerințe ale acestuia sau să-l facă să creadă că le respectă, pentru ca elevul să vadă că și el contează și nu este educat de un dictator.
”În general scopul negocierii nu este acela de a ieși deasupra, ci acela de a ajunge la o înțelegere echilibrată, corectă pentru ambele părți. Aceasta este o înțelegere pe care ambele părți o respectă cu fermitate. Nici atacul și nici fuga nu pot conduce la o înțelegere fermă. În schimb, va trebui dezvoltată voința, o adecvată orientare spre scop, puterea și flexibilitatea.” (idem, p.56)
Decizia de soluționare a unei probleme este elaborată de instanța câmpului psiho-pedagogic, care analizează, structurează, reconvertește solicitarile venite din partea câmpului educațional sau a unei situații psiho-pedagogice.
Acest lucru ar trebui cunoscut de către părinți și elevi pentru a ști ce este de făcut în cazul în care apare o problemă (gravă) pe care cadrul didactic refuză să o soluționeze.
Capitolul II
Stilurile profesorului
Rezultatele unei microcercetări educaționale
Ipoteze.
I1. Cu cât stilul profesorului este mai apropiat de cel democratic, cu atât șansele ca percepția elevilor despre școală să fie mai bună, crește.
I2. Cu cât cadrul didactic își respectă îndatoririle de profesor cu atât elevul le va respecta pe ale sale.
I3. Dacă profesorul/învățătorul folesește corect dubletul pedeapsă-recompensă atunci elevul va ști să-și corecteze comportamentul.
I4. Dacă profesorul întrece limita în aplicarea pedepselor atunci vor fi consecințe în planul psihic al elevului.
I5. Dacă învățătorii ar fi aleși cu mai mare grijă și după criterii mai stricte atunci abuzurile față de elevi ar scădea.
Obiective.
O1. Identificarea stilurilor învățătorilor prin intermediul elevilor și percepția acestora despre școală.
O2. Determinarea comportamentelor dezirabile și indezirabile ale profesorilor și urmările acestora asupra elevilor.
O3. Identificarea relației profesor-elev prin prisma pedepse-recompese. Sunt aplicate corect și eficient?
O4. Identificarea pedepselor folosite de învățător.
O5. Construirea unui program de verificare și îndreptare a comportamentului învățătorilor în vederea eliminării abuzurilor.
1. Chestionar ”Care este stilul meu?”
Problema stilurilor profesorilor am examinat-o în lucrarea mea folosind metoda chestionarului. Instrumentul a fost „Chestionarul Care este stilul meu?”. Chestionarul este alcătuit din 16 itemi grupați în felul următor: primii 5 itemi vizează stilul democratic; următorii 3 vizează stilul permisiv; iar ultimii 8 vizează stilul autoritar; și un chestionar pentru elevi intitulat ”Așa este învățătoarea mea” alcătuit din 13 itemi grupați în felul următor: primii 5 itemi vizează stilul democratic, următorii 2 itemi vizează stilul permisiv și ultimii 6 vizează stilul autoritar.
Instrumentul ”Așa este învățătoarea mea” a fost aplicat pe un eșantion de 58 de elevi; 30 ai clasei a 5-a și 28 din clasa a 6-a școala Radu Stanian (anexa 1); iar chestionarul ”Care este stilul meu?” a fost aplicat pe 24 învățători dintre care 15 aparțin unei grupe de masterat, specialitatea Consiliere școlară și dezvoltarea carierei, facultatea Litere și Științe, din cadrul Universității Petrol și Gaze Ploiești, 5 aparținând școlii cu clasele 1-8 din Mislea și 4 aparținând școlii cu clasele 1-8 Nr. 3 din Râmnicul Sărat. (anexa 2)
S-au ales elevi din clasele a 5-a și a 6-a din dorința de a primi răspunsuri cât mai sincere și fără ca elevii să fie infuențați de doamnele învățătoare.
Tabelul nr. 1 Rezultatele obținute la chestionarul ”Care este stilul meu?”, profil comparat.
Comportamente | Cursanții de la masteratul CSDC | Învățătorii celor două școli |
Prietenos da nu uneori | 12 0 3 | 8 0 1 |
Ferm da nu | 15 0 | 9 0 |
Stimulează da nu nu știu | 15 0 0 | 8 0 1 |
Influențează da nu nu știu | 4 7 4 | 3 3 3 |
Realizează acorduri da nu | 14 1 | 6 3 |
Permisiv da nu | 10 5 | 8 1 |
Oferă libertate minimă totală fără libertate | 14 1 0 | 7 0 2 |
Pedepsește da uneori niciodată | 0 13 2 | 1 7 1 |
Se impun da nu | 15 0 | 9 0 |
Critică rar des foarte des | 10 5 0 | 8 1 0 |
Face presiuni da nu | 5 10 | 5 4 |
Este aspru da nu | 4 11 | 3 6 |
Inspiră teamă da nu nu știu | 0 11 4 | 1 6 2 |
Asumă responsabilitatea total parțial deloc | 14 1 0 | 8 1 0 |
Note proaste pentru indisciplină teme neefectuate neatenție | 2 12 1 | 0 5 2 |
Concluziile care reies în urma lecturii acestui tabel sunt următoarele:
a. Majoritatea profesorilor sunt caracterizați de prietenia față de elevi, fermitate, deschidere, stimularea prin jocuri și activități, realizarea acordurilor între ei și elevi; ceea ce indică trăsăturile predominante ale stilului democrat.
b. De asemenea cei mai mulți dintre ei se consideră caracterizați de persmisivitate și în același timp spun că elevii lor au libertate minimă. Având în vedere că aceste două trăsături aparțin stilului laisser-faire, este imposibil să fii permisiv dar în același timp să acorzi o libertate minimă.
c. La răspunsurile itemilor care priveau trăsăturile profesorului autoritar, majoritatea subiecților au răspuns astfel: că își pedepsesc elevii uneori, că se impun în fața lor, că îi critică rar, nu fac presiuni asupra lor pentru a îndeplini cerințe, că nu sunt aspri cu elevii lor, că nu inspiră teamă elevilor, că își asumă responsabilitatea totală cu privire la ce se întâmplă în clasă și că notele proaste sunt acordate pentru teme neefectuate.
În urma analizei făcute asupra rezultatelor obținute reiese că majoritatea învățătorilor au un stil predominant democrat, dar întâlnim și trăsături ale stilului autoritar.
Tabelul nr. 2 Rezultatele obținute le chestionarul ”Așa este învățătoarea mea”, profil comparat.
Trăsaturile învățătoarei | Elevii clasei a 5-a | Elevii clasei a 6-a |
Prietenoasă da nu uneori | 20 1 9 | 17 1 10 |
Deschisă față de elevi da nu | 27 3 | 19 9 |
Stimulează prin jocuri și activități da nu | 30 0 | 21 4 |
Influențează decizii da nu | 10 20 | 11 17 |
Stabilește regulile împreună cu da nu | 27 3 | 23 4 |
Este îngăduitoare da nu | 29 1 | 23 4 |
Oferă libertate minimă totală fără libertate | 27 3 0 | 21 4 3 |
Pedepsește des da nu | 4 26 | 5 23 |
Critică rar des foarte des | 25 4 1 | 22 5 1 |
Forțează în îndeplinirea cerințelor da nu | 7 23 | 16 12 |
Este aspru da nu | 1 29 | 6 22 |
Inspiră teamă da nu | 1 29 | 7 21 |
Acordă note pentru indisciplină teme neefectuate neatenție | 3 18 9 | 3 19 6 |
Rezulatatele ce reies din lectura acestui tabel ne arată următoarele: elevii consideră că învățătorii lor erau predominant caracterizați de stilul democrat, dar aveau și trăsături din stilul autoritar.
Comparând rezultatele obținute în urma aplicării celor două tipuri de chestionare atât la învățătoare cât și la elevi, observăm că ele coincid în cea mai mare măsură. Deși răspunsurile la unii itemi nu au fost predominante asta nu înseamnă că nu au fost luate în considerare; din contră au ridicat semne de întrebare. La chestionarul aplicat pe elevi am observat 6 răspunsuri afirmative pentru acordarea de note proaste indisciplinei, ceea ce înseamnă că sunt profesori care nu folosesc corect sistemul de evaluare. Acest fapt m-a determinat să aplic următorul chestionar pentru pedepse și recompense.
Am considerat că o mare problemă în educație este reprezentată de aplicarea dubletului pedepse-recompense și astfel am decis să aplic un chestionar pentru această problemă.
2. Chestionar ”Pedepse și recompense”
Instrumentul folosit a fost chestionarul ”Pedepse și recompense” și este alcătuit din 18 itemi care vizează pedepsele și recompensele aplicate în clasă. Eșantionul este alcătuit din 43 de elevi dintre care 25 din clasa a 3-a de la școala Nr. 10 Ploiești și 18 elevi de la școala Nr. 5 Vasile Cristoforescu din Râmnicul Sărat. (anexa 3) De asemenea am aplicat un chestionar ”Pedepse și recompense” construit special pentru învățătoarele acestor două clase. Instrumentul conține 13 itemi.
Tabelul nr. 3 Rezultatele obținute la Chestionarul ”Pedepse și recompense” aplicat elevilor
Nr. item | Variante de răspuns | Frecvență răspuns |
1 | - punerea la colț - nu ieșim în pauză - teme suplimentare - ne mută din bancă - mustrări - tragerea de urechi - nu ieșim în recreație 7 zile - scăderea notei la purtare - excluderea de la oră - statul în picioare - ne ascultă la diferite materii - ieși în față și te faci singur de rușine | 26 20 2 1 6 4 1 2 9 3 3 1 |
2 | - nu am ieșit din bancă în pauză - mustrare - nu am primit nici o pedeapsă - nu am ieșit în pauză trei zile - nu am ieșit în pauză - am stat la colț - am stat în picioare - m-a dat afară din clasă | 3 2 23 1 1 11 3 2 |
3 | - pentru că nu am respectat regulile - nu am primit pedeapsă - pentru că am alergat prin clasă - prentru neatenție - pentru bataie cu un coleg - pentru că am fost transpirat - pentru că nu am fost cuminte - pentru că vorbeam în timpul orei - pentru că nu eram în bancă când a venit doamna - pentru că l-am luat pe Andrei de picioare - fără răspuns | 1 20 1 3 2 1 9 1 1 1 5 |
4 | - teme suplimentare - mustrare - să ne mute din bancă - să stăm la colț - să nu ieșim afară - fără răspuns - să nu ieșim din bancă - nici una nu e ușoară - să stai în picioare - să scrii de mai multe ori lecția - să te faci de rușine - să te dea afară - să te asculte | 1 5 2 10 8 5 2 1 6 1 1 1 1 |
5 | - punerea la colț - să iei o notă proastă - să nu ieși în pauză - fără răspuns - să fii bătut - să te certe doamna - să nu facem sportul - să lucrăm mult - când doamna este supărată - scăderea notei la purtare - toate sunt rele - să te dea afară - să te asculte și să-ți pună notă - nici una nu e prea rea - lucrare de control | 3 7 6 10 2 2 1 1 1 2 1 5 1 1 1 |
6 | - nu - da - fără răspuns | 32 7 4 |
7 | - nu - da - fără răspuns | 40 2 1 |
8 | - da - nu - fără răspuns | 38 4 1 |
9 | - da și sunt făcute de colectivul clasei - da, de doamna învățătoare - da, de domnul director - nu - fără răspuns | 2 30 5 5 2 |
10 | - să nu facem teme - afișarea lucrărilor bune - laude - note bune - să ai voie afară - să fim dați ca exemplu - doamna e mai blândă - nici o recompensă - ne dă prăjituri - ne pune pe scaunul de onoare - aplauze - ne duce la muzeu - fără răspuns | 2 2 13 18 1 2 3 1 2 1 1 2 4 |
11 | - fără teme - am fost lăudat - am luat notă bună - mulțumiri - nici una - am fost dat ca exemplu - lucrurările puse la panou - doamna a fost mai bună cu noi - doamna mi-a strâns mâna - fără răspuns - dulciuri - mersul la muzeul de biologie - aplauzele celorlalți copii | 1 12 16 2 7 2 2 1 1 2 1 1 1 |
12 | - fără teme - note bune pentru că este meritul meu - note bune pentru că toți sunt bucuroși - să mă laude - fără răspuns - dat ca exemplu - doamna se uită frumos la mine - lucrări puse la panou - am luat notă bună - am luat FB pentru că le place părinților - notă bună pentru premiul 1 - mersul la muzeu pentru că am văzut lucruri interesante - mersul în excursii pentru că sunt fericit - am stat pe scaunul de onoare pentru că sunt în atenția tuturor - notă bună pentru mărirea mediei - notă bună pentru că sunt mândru - nu am primit - ne dă dulciuri | 1 1 5 6 8 1 1 2 7 2 1 1 1 1 1 1 1 1 |
13 | - pentru că am respectat ordinele - pentru că am învățat bine - am fost cuminte - pentru că am răspuns bine - pentru că am muncit la o pictură - nu am primit - fără răspuns | 1 14 11 10 1 3 6 |
14 | - da - nu - fără răspuns | 23 19 1 |
15 | - da - nu - fără răspuns | 24 16 3 |
16 | - când nu fac greșeli - când iau note bune - când sunt cuminte - când fac fapte bune - când răspund bine - când o mulțumesc pe doamna - când am o lucrare bună - nu vreau să fiu recompensat - mereu - când învăț - niciodată - nu știu - când sunt atent - fără răspuns | 1 6 9 9 6 2 1 1 1 2 2 2 1 1 |
17 | - nu - da - fără răspuns | 40 2 1 |
18 | - da - nu - fără răspuns | 38 4 1 |
Recompense | - laude - dat exemplu - expuse lucrările - aplauze - am primit o carte - am decis ce ne jucăm - notă bună - diverse premii - am fost liderul colegilor - am stat pe scaunul de onoare | 29 22 22 17 9 11 36 8 10 3 |
Pedepse | - am fost pus la colț - am fost certat - am fost scos în fața clasei - am fost amendat - am fost tras de urechi - mi-a scăzut nota la purtare - am primit o notă proastă - fără răspuns - am fost dat afară din clasă - am fost trimis acasă după părinți - am fost obligat să stau în picioare | 13 29 6 2 5 6 29 3 4 1 20 |
Analizând acest tabel observăm următoarele: încă se mai folosesc pedepse fizice; se distorsionează sensul evaluării, fiind percepută ca o pedeapsă; nu există o continuitate în aplicarea pedepselor sau a receompenselor, ceea ce dezorientează elevul; regurile sunt fixate doar de către învățătoare.
Tabelul nr. 4 Rezultatele obținute la Chestionarul ”Pedepse și recompense” aplicat profesorilor, profil comparat
Nr. item | Învățătoare clasa a 3-a | Învățătoare clasa a 4-a |
1 | - statul la colț | - reținerea de a ieși în recreație |
2 | - mustrare verbală | - mustrarea |
3 | - bătaie între colegi | - punerea în pericol a integrității corporale |
4 | - nu. doar după ce se discută și sunt vinovați | - nu |
5 | - da | - bineînțeles |
6 | - da | - unul pentru toți și toți pentru unul |
7 | - laude, note bune | - încurajări verbale, zâmbete, întărirea unui rezultat deosebit prin FB, evidențierea la afișier, informarea familiei, felicitarea prin strângerea de mână, exemplu pentru ceilalți |
8 | - da | - da, potrivit particularitățilot individuale; dacă reprezintă o motivație pentru elev |
9 | - da | - da |
10 | - da | - nu, diferențiat, în funcție de efectul stimulativ pe care-l au pentru a atinge scopul |
11 | - da | - da, obligațiile, pedepsele, autopedepse |
12 | - da | - mereu, cu sensul de a le atenua |
13 | - rareori | - rareori |
Aceste chestionare au fost aplicate pentru a observa dacă dubletul pedeapsă-recompensă este aplicat corect. În urma comparării rezultatelor observăm următoarele:
- pentru elevi cea mai grea pedeapsă este nota proastă, iar învățătoarele au considerat că cea mai grea pedeapsă este reținerea de a ieși în recreație și statul la colț. Acest lucru înseamnă că pedeapsa este ineficientă, învățătoarele ar trebui să cunoască care este cea mai grea pedeapsă pentru elevi, pentru ca pedeapsa să fie eficientă.
- evaluare este considerată ca o pedeapsă, ceea ce este total greșit. Din această cauză elevilor le este frică să vină la școală, astfel apar ”chiulurile” și alte comportamente ce arată frica de școală.
- nici în ceea ce privește cea mai ușoară pedeapsă , doamnele învățătoare nu s-au ”sincronizat” cu elevii; în timp ce ele consideră că mustrarea este cea mai ușoară pedeapsă, elevii cred că statul la colț este cea mai ușoară.
- doamnele învățătoare acoperă prin răspunsul lor doar două din motivele pentru care acordă pedepse, în timp ce elevii lor sunt aproximativ în număr de 20. De aici rezultă că își cunosc foarte puțin elevii, aproape deloc, ceea ce este foarte grav deoarece este pus în pericol scopul educațional.
- ele consideră recompense notele bune, ceea ce înseamnă că cunoștințele lor în ceea ce privește didactica și anumite reguli din învățămând le sunt necunoscute.
- comunicarea dintre profesor-elev este foarte proastă, ceea ce împiedică ca actul educativ să fie de calitate, iar cel mai mult au de suferit elevii.
- profesorii afirmă că sunt caracterizați de stilul democrat, dar printr-un sinmplu chestionar de acest tip aplicat elevilor se demonstrează contrariul.
- elevul nu își poate corecta comportamentul indezirabil pentru că nu înțelege greșeala și pentru că pedepsele îi sunt aplicate incorect.
- motivația elevilor este extrinsecă, iar învățătorul încurajează ca aceasta să fie așa prin metodele de management folosite.
3. Recomandări
În perioada 7-12 ani copilul se află între cei doi poli conflictuali de trăire numiți: hărnicie versus inferioritate. ”Școala îl poate ajuta să-și pună în valoare dotarea (ea trebuie să acorde șanse tuturor copiilor –n.n). Sentimentul inferiorității vine din eșecul raportat în rezolvarea diferitelor sarcini. Aici aș adăuga nevoia ca educatorii să dea dovadă de inventivitate în propunerea de sarcini diferențiate, pentru a evita să-i facă pe copii să se simtă inadecvați, handicapați. Cu atât mai mult nu le este permis să-i eticheteze, subliindu-le astfel inadecvarea”. (”Eu, profesor?! Eu?... profesor! Introducere în psihologia educației” Carmen Maria Necu, p.25)
”<<Morala>> pedagogică ar fi să inventăm sarcini deiverse și complexe care să permită activarea și interacțiunea tuturor proceselor pe care oamenii le au – potențial – în repertoriu. De asemeanea ar trebui să-i ajutăm pe cei pe care îi formăm să le utilizeze potrivit cu cerințele problemelor practice”. (idem p.135)
”Când aplică pedepse ori acordă recompense, profesorul ar trebui să se asigure că este înțeles. Scopul său ar trebui să fie acela de a îl ajuta pe eleve să-și corecteze un comportament inadecvat, nu de a îl distruge ca persoană ori de a îl face să se simtă un om inadecvat”. (idem p.35)
”Esențialiul constă într-o eficientă distribuție a întăririlor și apedepselor. Primele urmăresc să consolideze comportamentele dorite, celelalte să producă încetarea comportamentelor nedorite, trebuie însă să fim atenți, pentru că atât întăririle cât și pedepsele au variante pozitive și negative”.
O întărire pozitivă poate fi lauda. Lăudăm un copil pentru că a scris o compunere frumoasă, și el va continua să scrie compuneri și îi va plăcea să le citească în clasă, unde a fost lăudat. Trebuie însă să fim atenți cu manevrarea acestui tip de recompensă, pentru că relația noastră cu cel lăudat se percepe într-un grup. (Geissler, 1977, apud. idem) Așadar, mai eficientă ar fi lauda publică decât cea confidențială.
Întărirea negativă stimulează fuga, îndepărtarea de o sarcină neplăcută. Cuiva îi este frică să răspundă la lecție, prin urmare chiulește și se simte ușurat. Ușurarea trăită îl va face să chiulească oridecâteori simte această frică. Așadar înainte de a pedepsi (mecanic!) chiulul, ar trebui să ne străduim să aflăm care sunt motivele comiterii sale și să intervenim la nivelul cauzelor.
Mi se pare demnă de toată atenția noastră următoarea afirmație a lui Gissler: ”pedeapsa educativă trebuie să-l modifice pe făptuitor [astfel] încât el însuși să nu mai dorească să încalce dreptul cuiva, nu din teamă ci datorită rațiunii (op. cit., p.161, apud. idem). Nu suferință ci neplăcere (reducerea plăcerii) ar trebui să producă o pedeapsă pentru a nu distruge ori distorsiona o personalitate în formare. Când aplicăm o pedeapsă pentru a disciplina este indicat ca pedeapsa să fie legată de faptă (de exemplu, ar fi greșit să pedepsim indiscipline prin note slabe acordate la o materie de învățământ. ( idem p.212)
Profesorul trebui să îndeplinească 3 roluri: magistru (este privit ca o sursă de valori învățându-i bunele purtări), facilitator (ajută elevii să-și înțeleagă propriile valori și este privit ca o sursă de valori), mentor (ghid, prieten, lider, sursă de înțelepciune, exemplu).( idem p.52)
”Profesorul ar trebui să fie el însuși deschis să creeze o atmosferă de acceptare reciprocă, de interes real față de celălalt, ”străinul”. Mai mult, să delege elevului din responsabilitățile învățării și autoevaluării, acceptând în același timp să fie el însuși evaluat de către elev”. (idem p.136)
Empatia este considerată drept competență esențială a cadrului didactic de către psihologul S. Marcus și colaboratorii săi. (1999, apud. idem p.161)
Un alt lucru de care profesorul trebuie să țină cont este motivația elevului. Pentru aceasta el trebuie să consulte piramida lui Masslow și să se asigure că baza piramidei este satisfăcută pentru a se manifesta unul din nivele de sus, care vizează învățarea.
1 |
2 |
3 |
4 |
5 |
6 |
7 |
Figura nr.1: Piramida lui Masslow
Fiecare nivel corespunde anumitor nevoi astfel:
Nevoi fiziologice.
Nevoi ale stării de siguranță.
Nevoi de apartenență și dragoste.
Nevoi ale stimei de sine.
Nevoi cognitive.
Nevoi estetice.
Nevoi ale actualizării de sine.
Privind această piramidă ar trebui să ne întrebăm înainte de a-i cere elevului să spună lecția, să prezinte tema sau orice altceva, dacă sala de clasă este un climat sigur pentru el, dacă simte că aparține unui grup, dacă simte că este iubit, dacă simte că este respectat.
Profesorii ar trebui să aibă în vedere în procesul de predare-învățare ”Teoria inteligenței multiple” formulate de Hadward Gardner în 1985. El spune că există 8 tipuri de inteligență: lingvistică, logico-matematică, muzicală, spațială, naturalistă, kinestezică, interpersonală, intrapersonală.
Reducerea șanselor de a avea parte de o învățare variată duce la diminuarea anumitor inteligențe.
După Jhon McLeish (1973), în învățare sunt implicate atât latura cognitivă, cât și cea afectivă. (”Intruirea diferențiată. Aplicații ale teoriei inteligențelor multiple. Ghid” Ministerul Educației și Cercetării, coordonatori Lucia Glia, Jody Spiro)
Bibliografie
______________________________
Albu G., (2009), ”Educația, Profesorul și Vremurile”, ed. Paralela 45.
Cerghit Ion, (2002), ”Sisteme de instruire alternative și complementare. Structurii, Stiluri și Strategii”, ed. Aramis.
Glia Lucia, Jody Spiro, ”Instruirea diferențiată. Aplicații ale teoriei inteligenței multiple. Ghid.”, Ministerul Educației și Cercetării, ed. Tipogrup Press, Buzău.
Helena Crnelius, Shoshana Faire, (1996), ”Știința rezolvării conflictelor”, ed. Știință și Tehnică, București.
Iucu B. Romiță, (2006), ”Managementul clasei de elevi”, ed. Polirom.
Jgău M., (2006), ”Prevenirea și combaterea violenței în școală ”, Ministerul Educației și Cercetării, Unicef, Institutul de Științe ale Educației, Buzău, Alpha MDM.
Necu Carmen Maria, (2003), ”Eu, profesor?! Eu?... profesor! Introducere în psihologia educației”, ed. Arhiepiscopiei Romano-Catolice, București.
Stan Emil, (2006), ”Relația profesor-elev pentru o nouă calitate în educație”, Sesiunea de comunicări științifice, Bușteni.
Stan Emil, (2009), ”Managementul clasei”, Institutul European.
Ministerul Educației și Cercetării, (2001), ”Managementul educațional pentru instituțiile de învățământ”, ed. București.
Anexe
Anexa 1
Așa este învățătoarea mea.
Învățătoarea ta este prietenoasă cu tine?
a) da. b) nu. c) uneori.
Învățătoarea este......
a) da. b) nu.
Este deschisa față de voi?
a) da. b) nu.
Primiți teme, jocuri, activități interesante?
a) da. b) nu.
Când trebuie sa faceți o alegere, o face doamna pentru voi?
a) da. b) nu.
Regulile le stabiliți împreună cu doamna?
a) da. b) nu.
Doamna învățătoare este îngăduitoare cu voi?
a) da. b) nu.
Aveți o libertate:
a) minimă. b) totală. c) nu avem libertate.
Sunteți pedepsiți des?
a) da. b) nu.
Cât de des sunteți criticați?
a) rar. b) des. c) foarte des.
Sunteți forțați să duceți la îndeplinire anumite cerințe?
a) da. b) nu.
Învățătoarea este aspră cu voi?
a) da. b) nu.
Îți este teamă de învățătoarea ta?
a) da. b) nu.
Primiți note proaste pentru:
a) nu am fost cuminte. b) teme neefectuate. c) neatenție la oră.
Anexa 2
Care este stilul meu?
Sunteți prietenos cu elevii dumneavoastră?
a) da. b) nu. c) uneori.
Sunteți ferm în ceea ce spuneți elevilor?
a) da. b) nu.
Sunteți deschis față de elevii dumneavoastră?
a) da. b) nu. c) uneori.
Îi stimulați ăprin teme, jocuri și activități?
a) da. b) nu. c) nu știu.
Îi influențați în luarea deciziilor?
a) da. b) nu. c) nu știu.
Realizați acorduri între dumneavoastră și elevi?
a) da. b) nu.
Sunteți caracterizat de permisivitate?
a) da. b) nu.
Elevii dumneavoastră au o libertate:
a) minima. b) totală. c) nu au libertate.
Vă pedepsiți des elevii?
a) da. b) uneori. c) niciodată.
Vă impuneți în fața lor?
a) da. b) nu.
Cât de des îi criticați?
a) rar. b) des. c) foarte des.
Faceți presiuni asupra elevilor pentru a îndeplini anumite cerințe?
a) da. b) nu.
Sunteți aspru cu elevii dumneavoastră?
a) da. b) nu.
Ce credeți, inspirați teamă elevilor dumneavoastră?
a) da. b) nu. c) nu știu.
Cum vă asumați responsabilitatea cu privire la ce se întâmplă în sala de clasă?
a) total. b) parțial. c) deloc.
Acordați note proaste pentru:
a) indisciplină. b) teme neefectuate. c) neatenție la oră.
Anexa 3
PEDEPSE SI RECOMPENSE
Ce pedepse se dau la tine in clasa?
Ce pedepse ai primit tu?
Pentru ce ai primit aceste pedepse?
Care este cea mai usoara pedeapsa?
Dar cea mai rea pedeapsa?
Esti pedepsit defiecare data cand gresesti?
Ai fost vreodata pedepsit fara motiv?
Daca intri intr-un conflict cu un coleg de-al tau sunteti intrebati amandoi ce s-a intamplat?
Aveti reguli in sala de clasa? Daca da, cine le-a fixat?
Ce recompense se ofera in clasa voastra?
Ce recompense ai primit tu pana acum?
Ce recompensa ti-a placut cel mai mult si de ce?
Pentru ce ai primit-o?
Esti recompensat de fiecare data cand faci o fapta buna?
Esti recompensat in raport cu asteptarile tale?
Cand crezi tu ca meriti sa fii recompensat?
Ai fost vreodata recompensat fara motiv?
18. Daca lucrezi cu un coleg, sunte-ti recompensati amandoi?
Pedepse | X | Recompense | X |
Ai fost pus la colt | Ai primit laude | ||
Ai fost tras de urechi | Ai fost dat ca exemplu | ||
Ai fost certat | Ti-au fost expuse lucrarile | ||
Ai fost dat afara din clasa | Ai primit diferite premii | ||
Ai fost scos in fata clasei | Ai primit o nota buna | ||
Ai fost trimis acasa dupa parinti | Ai fost aplaudat de ceilalti colegi | ||
Ai fost obligat sa stai in picioare | Ai primit o carte | ||
Ai fost amendat | Ai fost asezat pe scaunul onoarei | ||
Ti s-a scazut nota la purtare | Ai fost lasat sa decizi ce joc va veti juca | ||
Ai primit o nota proasta | Ai fost lasat sa fii liderul colegilor tai |
Anexa 4
PEDEPSE SI RECOMPENSE
1. Care este cea mai grea pedeapsa pe care o utilizati?
2. Dar cea mai usoara?
3. Pentru ce fapte dati aceste pedepse?
4. Pedepsiti elevii de fiecare data cand acestia gresesc?
5. Le explicati elevilor de fiecare data pentru ce au fost pedepsiti?
6. Pedepsele se aplica pentru toti elevii la fel?
7. Ce recompense utilizati in sala de clasa?
8. Ii receompensati pe elevi de fiecare data cand fac ceva bun?
9. Le explicati elevilor de fiecare data pentru ce au fost recompensati?
10. Recompensele se aplica la fel pentru toti elevii?
11. Stabiliti reguli impreuna cu elevii?
12. Reveniti asupra regulilor sau pedepselor?
13. Cum schimbati regulile?
Foarte des | |
Des | |
Rareori | |
Niciodata |
foarte obositor articolul....
RăspundețiȘtergereplictisitor articol nota 2 ca ai avut intentie
RăspundețiȘtergere